Materiale pentru instructori: st. 1 – Influența materialismului

 

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă deosebirea dintre materialism şi aprecierea la justa lor valoare a lumii şi a bunurilor materiale.

 

La nivelul sentimentelor: Să treacă prin acea transformare spirituală în urma căreia să se închine Dătătorului tuturor darurilor bune, şi nu darurilor.

 

La nivel practic: Să ia decizia de a-şi întrebuinţa bunurile spre slava lui Dumnezeu şi nu spre slava lor.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Scopul bunurilor materiale

Ce putem face pentru a ne proteja de ispita ataşării de bunurile materiale?

Ce are de spus pilda cu grâul şi neghina (Matei 13:24-30) despre lumea aceasta caracterizată de consumism şi comercialism?

Ce influenţă are atitudinea faţă de bunurile materiale asupra identităţii personale?

 

Sentimente: Eliberarea de materialism

Cum este favorizată biruinţa asupra materialismului de biruinţa asupra iubirii de sine?

Cum este facilitată creşterea noastră spirituală de eliberarea de materialism?

 

Practic: Întrebuinţarea bunurilor spre slava lui Dumnezeu

Cum putem întrebuinţa posesiunile noastre pentru slava lui Dumnezeu şi pentru a face lumea un loc mai bun?

Ce decizii concrete putem lua pentru a ne proteja de ispita acumulării de bunuri pentru noi?

 

Rezumat: Dumnezeu a lăsat binecuvântările materiale pentru bucuria noastră şi pentru dezvoltarea caracterului nostru. Când le folosim pentru a-L onora şi pentru a ajuta făpturile create de El, suntem binecuvântaţi. Când devenim materialişti, pierdem binecuvântarea.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

Pasajul central: Romani 12:1,2.

Ideea de bază. Conformarea cu lumea prin iubire de sine şi prin materialism compromite planul lui Dumnezeu de a ne transforma prin înnoirea minţii noastre.

Studiul acesta este o introducere la tema administrării creştine. El examinează principalul impediment în calea slujirii cu credincioşie: materialismul. Pentru acest studiu, vom defini materialismul ca interes preponderent sau exagerat pentru aspectele materiale, în raport cu celelalte aspecte ale vieţii (intelectual, spiritual). Materialismul nu ţine de mărimea avuţiei cuiva, ci de atitudinea lui faţă de ea. Faceţi în grupă o comparaţie între Iov, care era un om extrem de bogat, dar nu preocupat de averile sale, şi Acan (Iosua 7). Materialismul lui Acan a fost legat de o manta, de nişte argint şi de o placă de aur – lucruri neînsemnate în comparaţie cu averile lui Iov. Dar lăcomia l-a costat viaţa. Şi săracii, şi bogaţii sunt predispuşi către materialism. Subliniază ideea că atât slujitorul care a primit un talant, cât şi slujitorul care a primit cinci talanţi este chemat de Dumnezeu să fie un administrator credincios.

Activitate introductivă. Invită-i pe membrii grupei să se gândească la perioada când erau copii şi să-şi amintească de un lucru sau de o jucărie la care ţineau foarte mult. Le-au păstrat? Cine nu a putut dormi noaptea trecută din cauză că nu le mai are? De ce şi-au pierdut lucrurile respective valoarea pe care o aveau în copilărie? Poate pentru că acum au alte interese şi alte nevoi, pentru că s-au maturizat şi sunt preocupaţi de lucruri mai importante. Pavel scrie că înnoirea minţii prin puterea divină învinge „potrivirea” cu chipul veacului acestuia. Din perspectiva maturităţii spirituale astfel dobândite, bunurile materiale par ceva copilăresc şi de mică importanţă.

 

APROFUNDAREA STUDIULUI

Administrarea creştină şi materialismul au de a face cu caracterul şi vizează, pe lângă aspecte emoţionale şi spirituale, şi mintea. Solomon declara: „Ce gândeşte omul în inima lui, aceea este el” (Proverbele 23:7, trad. din engl.). Transformarea spirituală propusă de Dumnezeu se produce prin intermediul gândurilor, prin procesele gândirii. Această redirecţionare a gândirii ne dă posibilitatea să ne concentrăm asupra lucrurilor de sus, nu asupra lucrurilor de pe pământ. Aşa putem avea o atitudine corectă faţă de realităţile materiale din lumea noastră: le apreciem la justa valoare şi nu ne mai închinăm lor, ci Dumnezeului cerului, care ni le-a oferit.

 

Comentariu biblic

Mintea înnoită ne protejează de materialism

(Recitiţi împreună în grupă Romani 12:1,2.)

În contextul acestui studiu, materialismul înseamnă conformarea cu „chipul veacului acestuia”. Merită remarcat aici faptul că apărarea de conformarea cu lumea este simbolizată prin jertfirea unei realităţi materiale: trupul.

Jertfa aceasta este numită „slujbă duhovnicească” (Romani 12:1).

Multe traduceri moderne au substituit această expresie cu cuvintele „închinare spirituală”, redare care are o bună susţinere (în limba română, NTR, ECDR – „închinare duhovnicească”). Dar şi redarea prin „slujire rezonabilă” are o bună susţinere. Versiunile în limba engleză The New English Bible şi The Revised English Bible vorbesc despre „închinarea cu mintea şi cu inima”. Traducerile acestea utilizează cuvinte care subliniază rolul intelectului. „Rezonabil” nu are aici sensul de „acceptabil” (ca în expresia „preţuri rezonabile”), ci de „raţional, cu judecată” (de exemplu, „orice om rezonabil ar proceda aşa”). Cuvântul grecesc pentru „duhovnicească” este logikēn, de unde provine cuvântul „logic”. Prin urmare, sacrificarea realităţilor materiale este logică, raţională, o închinare a minţii.

Practic vorbind, această apărare de conformarea cu lumea are loc atunci când mintea se înnoieşte prin absorbţia gândurilor spirituale, care iau locul gândurilor pământeşti. Pavel îi îndeamnă pe credincioşii din Colose: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Domnul Hristos ne îndeamnă să căutăm mai întâi Împărăţia Sa (vezi Matei 6:33; vezi şi Matei 6:19-21), promiţându-ne că lucrurile necesare (de ordin material, precum hrana şi îmbrăcămintea) ne vor fi date pe deasupra. Încrederea în Dătătorul tuturor lucrurilor şi nu în lucruri este cel mai bun scut împotriva relelor materialismului.

 

De discutat. Gândeşte-te cât timp şi câtă energie investim când gândim la lucrurile din lumea aceasta, în comparaţie cu timpul pe care îl petrecem ca să medităm la realităţile cereşti. În ce fel ne protejează de conformarea cu lumea actul aducerii trupului ca „o jertfă vie”, ca „slujbă” sau „închinare duhovnicească”?

Atracţia poftelor omeneşti

(Recitiţi împreună în grupă 1 Ioan 2:15-17.)

Acelaşi autor care ne spune că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său ca jertfă (Ioan 3:16), ne îndeamnă să nu iubim lumea. „Trebuie să fim atenţi la ce înţelegea Ioan prin lume, kosmos. Creştinul nu ura lumea în sine. Ea era creată de Dumnezeu. […] Dar kosmos a căpătat un sens moral. A început să însemne lumea despărţită de Dumnezeu. C. H. Dodd defineşte acest sens al cuvântului kosmos: «Autorul nostru [Ioan] se referă la societatea umană în măsura în care este organizată pe principii greşite şi caracterizată de pofte josnice, valori false şi egoism.»” – William Barclay, The Daily Study Bible:The Letters of John and Jude, 1976, p. 56. În Ioan 3:16, apostolul utilizează cuvântul „lume” cu sensul de „oameni”. Aici însă, în 1 Ioan 2:15-17, îl întrebuinţează cu sensul figurat de spirit lumesc – preocupări şi ispite materialiste cotidiene care luptă împotriva vieţii spirituale. Potrivit lui Ioan, lumea aceasta vine cu trei ispite. Prima este „pofta firii pământeşti” (1 Ioan 2:16). În această poftă se cuprind pofta carnală, lăcomia şi alte pofte păcătoase.

A doua, „pofta ochilor” (1 Ioan 2:16), se referă la dorinţa omului de a avea tot ce vede (lăcomia). În ambele cazuri, lucrurile poftite nu sunt rele în ele însele. Ioan nu spune altceva decât că pofta necumpătată după cele din lumea materială, mai presus de cele din lumea spirituală, este greşită, chiar dacă lucrul dorit este bun în sine.

„Lăudăroşia vieţii” (1 Ioan 2:16) încheie triada ispitelor lumii. „Aici, Ioan întrebuinţează un cuvânt grecesc deosebit de expresiv, alazoneia. Pentru moraliştii antici, alazon era omul care, pentru a se mândri, pretindea drepturi asupra unor bunuri şi realizări care nu îi aparţineau. Alazon este sinonim cu fanfaron; iar C. H. Dodd numeşte alazoneia, «egoism vanitos. »” – Ibidem, p. 58. Ioan condamnă lauda aceasta de sine zgomotoasă şi încercarea de a face impresie, cuplate cu subaprecierea domeniului spiritual.

 

De discutat. Cum defineşte Ioan cuvântul „lume” în 1 Ioan 2:15-17? Ce înţelegem prin îndemnul pe care ni-l dă el de a nu iubi lumea? Arată ce înţelege Ioan prin expresiile „pofta firii pământeşti”, „pofta ochilor” şi „lăudăroşia vieţii”. De ce ne îndeamnă să ne ferim de ele?

 

APLICAŢIA

 

Este simplu să discutăm despre relele materialismului, dar nu este la fel de simplu să eliminăm din viaţa noastră influenţa lui puternică.

Societatea supercomercializată ne asaltează cu ispite. Discutaţi despre metodele concrete de menţinere a atenţiei noastre către cer, în timp ce întrebuinţăm binecuvântările materiale primite de la Dumnezeu.

 

Întrebări

 

1. Ce pot face pentru a-mi forma o concepţie echilibrată despre posesiunile materiale, în această lume în care sunt permanent îndemnat să cheltuiesc?

 

2. În ce fel m-ar putea ajuta lucrul cu oamenii mai săraci să fiu mai puţin egoist?

 

3. Care sunt beneficiile renunţării la sine?

 

4. Cum mă poate ajuta părtăşia cu credincioşii să am o atitudine echilibrată faţă de binecuvântările materiale şi să păstrez distanţa faţă de materialism?

 

5. Ce roluri au rugăciunea şi studiul biblic în ferirea de atitudinile extreme?

 

 

ACTIVITATE

Ce facem cu banii spune foarte mult despre valorile şi preferinţele noastre reale. Încurajează-i pe membrii grupei să participe la următoarele activităţi cu scopul autoexaminării.

 

Sugestii

 

Întocmeşte o situaţie lunară a cheltuielilor familiei. La finalul lunii, împarte cheltuielile pe categorii. Cât ai cheltuit pentru cerinţele uzuale (alimente, îmbrăcăminte, întreţinere, transport)? Cât ai cheltuit pentru lucruri neesenţiale (distracţii)? Cât ai investit în alinarea suferinţei oamenilor? Dar în Împărăţia lui Dumnezeu? Dar pentru dezvoltarea spirituală personală (cărţi spirituale, muzică spirituală etc.)? Cum reiese că eşti în urma acestei analize: materialist sau spiritual?

 

Discutaţi în cadrul unui grup de prieteni sau în cadrul grupei Şcolii de Sabat despre o acţiune spirituală realizată împreună (de ex., alimente pentru săraci, ajutor pentru persoane de vârsta a treia sau copii neglijaţi etc.). Stabiliţi timpul şi locul. După desfăşurarea acţiunii, discutaţi despre efectele ei asupra atitudinii voastre faţă de bunurile materiale, despre impactul asupra relaţiilor cu prietenii şi membrii grupei şi asupra relaţiilor cu beneficiarii acţiunii.