[marți, 9 iulie] Mai multă slujire în Sabat

 

 

4. Citește Marcu 1:29-34. Cum a ajutat Isus familia lui Petru și ce lecții putem extrage din această relatare?

 

Marcu 1:29-34

„29 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. 30 Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri. Şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. 31 El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o şi au lăsat-o frigurile. Apoi, ea a început să le slujească. 32 Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. 33 Şi toată cetatea era adunată la uşă. 34 El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau”.

 

După slujba uimitoare de la sinagogă, Isus Se retrage împreună cu micul Lui grup de ucenici (Petru, Andrei, Iacov și Ioan) acasă la Petru, evident pentru a petrece restul zilei de Sabat la o masă de prietenie și părtășie. Scena este însă umbrită de o notă de îngrijorare: soacra lui Petru este bolnavă și are febră, ceea ce pe vremea aceea însemna ori că te făceai bine, ori că mureai. Ceilalți Îi spun lui Isus de boala ei, iar El o ia pe soacra lui Petru de mână și o ridică. Imediat aceasta începe să slujească nevoilor lor. Ce exemplificare elocventă a principiului că aceia care au fost salvați, vindecați de Isus vor sluji ulterior altora!

 

În Evanghelia după Marcu se întâmplă adesea ca Isus să vindece prin atingerea persoanei bolnave (vezi Marcu 1:41; 5:41), deși alteori nu se menționează nicio atingere (vezi Marcu 2:1-12; 3:1-6; 5:7-13).

 

Isus nu-Și încheiase lucrarea pe ziua aceea. După apus, mulți au venit acasă la Petru pentru vindecare, fără îndoială după ce au văzut sau au auzit ce se întâmplase la sinagogă în aceeași zi. Faptul că scriitorul evangheliei nu precizează că oamenii își amânaseră venirea din cauza orelor de Sabat denotă că era de la sine înțeles că cititorii știau despre Sabat. Acest detaliu denotă că cititorii lui erau păzitori ai Sabatului.

 

Marcu spune că „toată cetatea era adunată la ușă” în seara aceea (Marcu 1:33). Trebuie să fi durat ceva ca Isus să îi ajute pe toți acei oameni. „Oră după oră oamenii veneau şi plecau, căci nimeni nu ştia dacă Vindecătorul va mai fi şi ziua următoare între ei. Niciodată nu trăise cetatea  Capernaum o zi ca aceea. Atmosfera răsuna a glas de biruinţă şi strigăte de eliberare. Mântuitorul era și El fericit de fericirea pe care le-o adusese. Când vedea suferinţele celor care veneau la El, inima Lui se umplea de milă şi tresălta de bucurie că avea putere să le readucă sănătatea şi fericirea. Isus nu Şi-a încetat lucrul până n-a fost vindecat şi ultimul bolnav. Era noapte târziu când mulţimea s-a retras şi liniştea s-a așternut asupra casei lui Simon. Ziua aceea lungă şi plină de agitaţie trecuse şi Isus căuta odihnă. Dar, pe când oraşul era încă învăluit în somn, «pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo» (Marcu 1:35)” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 259).

 

 

Post-ul [marți, 9 iulie] Mai multă slujire în Sabat apare prima dată în Studiu Biblic.






Biblia zilnică BibliaZilnica.ro