[duminică, 9 iunie] Ultimul conflict din Apocalipsa

 

 

Cartea Apocalipsa înseamnă mult mai mult decât simboluri misterioase, fiare ciudate și imagini bizare. Ea vorbește despre adevăruri veșnice date de un Dumnezeu iubitor generației din zilele finale. Conflictul dintre Hristos și Satana a început în cer cu privire la închinare și va atinge apogeul pe aceeași temă.

 

1. Compară Apocalipsa 14:7,9 cu Apocalipsa 4:11. Care este tema atotcuprinzătoare  din Apocalipsa legată de conflictul cosmic dintre bine și rău?

 

Apocalipsa 14:7,9

„7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,…”

 

Apocalipsa 4:11

 „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”

 

În toată Apocalipsa, închinarea și creația sunt indisolubil legate. Apocalipsa 14:7 ne cheamă să ne închinăm Domnului întregii creații. Pe fundalul evoluționismului, care a luat cu asalt lumea în ultimele două secole, Sabatul este o amintire permanentă a identității noastre. Ne reamintește constant că suntem ființe create și Creatorul nostru este demn de loialitatea și de închinarea noastră. Acesta este unul dintre motivele pentru care diavolul urăște Sabatul atât de tare.

 

2. Citește Apocalipsa 12:17 și 14:12. Ce formă va lua închinarea la Creator, în cele din urmă?

 

Apocalipsa 12:17

„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos”.

 

Apocalipsa 14:12

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

 

Închinarea la Creator prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu se află în totală opoziție cu închinarea la fiară. Dumnezeu va avea un popor în  zilele din urmă care Îi va fi loial în ciuda celei mai mari opoziții și mai aprige persecuții din istorie. „În timp ce păzirea sabatului fals – în conformitate cu legea statului, dar contrar poruncii a patra – va constitui o dovadă de supunere faţă de puterea opusă lui Dumnezeu, păzirea Sabatului autentic, în ascultare de legea lui Dumnezeu, va fi o dovadă de fidelitate faţă de Creator” („Tragedia veacurilor”, p. 605).

 

Apocalipsa 14:12 declară că acești urmași fideli ai Mântuitorului vor avea „credința lui Isus”. Credința lui Isus este o credință atât de profundă încât se manifestă și când nu are dovezi vizibile. Merge înainte atunci când nu poate înțelege. Este un dar de la Isus pe care îl primim prin credință și care ne va trece prin conflictul care urmează.

 

Sabatul din ziua a șaptea este un simbol fundamental al calității de Creator a lui Dumnezeu și datează încă din Eden. Prin urmare, încercarea de a-l uzurpa, așa cum a făcut Roma (vezi Daniel 7:25), înseamnă a uzurpa baza autorității lui Dumnezeu. De ce Sabatul va deveni un punct atât de controversat în zilele din urmă?

 

 

Post-ul [duminică, 9 iunie] Ultimul conflict din Apocalipsa apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro