[duminică, 4 februarie] Un războinic măreț

 

 

1. Citește Psalmii 18:3-18; 76:3-9,12 și 144:5-7. Cum este descris Domnul în aceste texte? Ce transmit aceste imagini despre disponibilitatea lui Dumnezeu de a-Și elibera poporul?

 

Psalmii 18:3-18

„3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
9 A plecat cerurile şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.
14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu”.

 

Psalmii 76:3-9,12

„3 acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia şi armele de război.
4 Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor.
5 Despuiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n-au putut să se apere toţi acei oameni viteji.
6 La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi, şi cai.
7 Cât de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă când Îţi izbucneşte mânia?
8 Ai rostit hotărârea de la înălţimea cerurilor; pământul s-a îngrozit şi a tăcut
9 când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ.

12 El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pământului”.

 

Psalmii 144:5-7

„5 Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!
6 Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,…”

 

Aceste imnuri Îl laudă pe Dumnezeu pentru puterea Lui uimitoare asupra forțelor răului, care Îi amenință poporul. Dumnezeu este descris
în măreția Lui ca Războinic și Judecător. Imaginea lui Dumnezeu de războinic este frecventă în psalmi și evidențiază asprimea și graba răspunsului lui Dumnezeu la strigătele și suferința poporului Său.

 

„Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă. Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale” (Psalmii 18:13-15).

 

Absoluta determinare și amploare a acțiunii lui Dumnezeu ar trebui să risipească orice dubiu cu privire la incredibila Lui grijă și compasiune pentru cei care suferă sau cu privire la capacitatea Lui de a învinge răul. Nu trebuie decât să așteptăm ca El să treacă la acțiune. De fapt, chiar  și atunci când oameni ai lui Dumnezeu, precum David, au fost implicați în război, victoria nu a venit prin mijloace omenești. În multele  lui bătălii cu dușmanii poporului lui Dumnezeu, regele David L-a lăudat pe Dumnezeu ca singurul care a obținut toate victoriile. I-ar fi fost ușor să își asume meritele pentru cele întâmplate, pentru multele lui succese, dar David nu gândea în acești termeni. Știa care era sursa puterii lui.

 

Deși declară că Domnul îi deprinde mâinile cu lupta (18:34), nicăieri în psalmi David nu se bazează pe capacitățile lui militare. În schimb, Domnul luptă pentru David și îi asigură reușita (18:47,48). În cartea psalmilor, regele David, cunoscut ca un războinic biruitor, își asumă rolul de muzician priceput și Îl laudă pe Domnul ca unic Izbăvitor și Susținător al poporului Său (144:10-15). Lauda la adresa lui Dumnezeu și rugăciunea înălțată către El sunt sursele de putere ale lui David, care sunt mai tari decât oricare armă. Numai Dumnezeu este demn de încredere și închinare.

 

Oricare ar fi succesul, darurile și aptitudinile pe care le ai, de ce trebuie să-ți amintești mereu de sursa lor? În ce pericol de afli dacă uiți de sursă?

 

 

Post-ul [duminică, 4 februarie] Un războinic măreț apare prima dată în Studiu Biblic.