[vineri, 8 decembrie]

 

 

„Cuvintele apostolului și descrierea atitudinii lui și a împrejurărilor în care s-a găsit, așa cum sunt amintite de pana inspirată, aveau să fie transmise tuturor generațiilor următoare, dând mărturie despre încrederea lui neclintită, despre curajul său în singurătate și împotrivire, precum și despre reușita lui în favoarea creștinismului în chiar inima păgânismului. Cuvintele lui Pavel cuprind o comoară de cunoștințe pentru biserică. El era într-o poziție din care ar fi putut foarte ușor să spună vreun lucru care să-i irite pe încrezuții lui ascultători și astfel să ajungă în dificultate. Dacă vorbirea lui ar fi fost un atac direct la adresa zeităților și a oamenilor cu vază din cetate, ar fi fost în pericolul de a împărtăși soarta lui Socrate. Dar, cu un tact izvorât din iubirea divină, el le-a îndepărtat atent mintea de la zeitățile lor păgâne, descoperindu-le pe adevăratul Dumnezeu, care le era necunoscut” (Ellen G. White, „Faptele apostolilor”, p. 240, 241).

 

Pavel a reușit ceva notabil în Atena – ceva care este o comoară de cunoștințe pentru biserică. A reușit să nu își irite ascultătorii. Aceasta era în  sine o realizare majoră inspirată de Dumnezeu. Aceasta, potrivit lui Ellen White, este comoara de înțelepciune la care noi, ca biserică, trebuie să luăm aminte din acest episod biblic.

 

 

Post-ul [vineri, 8 decembrie] apare prima dată în Studiu Biblic.