[luni, 27 noiembrie] Naaman

 

 

2. Citește 2 Împărați 5:1-19. Ce putem învăța din acest episod despre cum să îi evanghelizăm pe oameni?

 

2 Împărați 5:1-19

„Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros. 2 Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. 3 Şi ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” 4 Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.” 5 Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece haine de schimb. 6 A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” 7 După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.” 8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” 9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” 11 Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. 12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. 13 Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te, şi vei fi curat’.” 14 S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit. 15 Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.” 16 Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. 17 Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. 18 Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijină pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” 19 Elisei i-a zis „Du-te în pace!”

 

În 2 Împărați 5:17-19, Naaman a formulat două cereri neobișnuite după ce Dumnezeu l-a vindecat de lepră. În primul rând, a cerut să ia pământ din Israel cât pot duce doi catâri, pentru a-l duce în Siria cu scopul de a se închina Dumnezeului celui viu. Deși era clar că Naaman credea acum în singurul Dumnezeu adevărat, această primă cerință a sa dovedește că, într-o anumită măsură, influențele păgâne încă îi dominau gândirea. Deși conștientiza realitatea că nu exista un alt Dumnezeu în afară de Domnul lui Israel, Naaman nu se eliberase de ideea că Dumnezeu ar fi fost, în anumite privințe, legat de teritoriul lui Israel. Astfel, în propria lui țară, voia să se închine lui Dumnezeu pe pământ  israelit.

 

A doua cerință a lui Naaman dovedește sinceritatea credinței lui. Deși se hotărâse să Îi slujească numai Dumnezeului lui Israel, Naaman și-a dat seama că, în țara lui idolatră, nu-i va fi ușor să-și pună în practică decizia. Mai mult, împăratul Siriei încă se închina zeului Rimon, iar printre atribuțiile lui Naaman era aceea de a-l escorta pe împărat. Naaman nu avea nici cea mai mică intenție de a-și neglija atribuțiile, dar nu voia să se considere că el s-ar pleca în închinare în fața lui Rimon (v. 17). Se închina și Naaman odată cu împăratul (v. 18)? Cert este că generalul cu conștiință sensibilă nu voia să ajungă cumva la urechile lui Elisei vorba că el ar fi făcut așa ceva.

 

Elisei a răspuns la rugămințile lui Naaman prin cuvintele: „Du-te în pace” (2 Împărați 5:19). „Aceste cuvinte nu trebuie considerate nici o aprobare, nici o dezaprobare a cerințelor lui Naaman de dinaintea plecării. El trebuia să plece liniștit, nu măcinat de îndoieli sau neobosită nesiguranță. Dumnezeu fusese bun cu el, iar el avea să se bucure de fericire și pace în cunoașterea și închinarea lui la Dumnezeu. Naaman era un nou-convertit, un om cu scrupule și conștiință, care avea să crească în forță și înțelepciune, dacă avea să se țină strâns de noua lui credință. Dumnezeu îi conduce pe nou-convertiți pas cu pas și știe momentul adecvat în care să le ceară o reformă într-o anumită privință. Acest principiu ar trebui avut în vedere întotdeauna de cei care sunt implicați în lucrarea de salvare a sufletelor” (Comentariul Biblic Adventist, vol. 2, p. 878).

 

Ce lecții putem învăța din acest episod despre faptul de a nu-i grăbi pe oameni, mai ales pe cei care vin dintr-un mediu sau o cultură necreștină?

 

 

Post-ul [luni, 27 noiembrie] Naaman apare prima dată în Studiu Biblic.