[miercuri, 11 octombrie] Canalele misiunii: copiii lui Dumnezeu

 

 

De-a lungul istoriei, Dumnezeu a avut întotdeauna oameni care I-au reprezentat cu fidelitate caracterul și, ascultători, I-au urmărit scopurile. Copiii lui Dumnezeu, poporul Lui, sunt aceia care au fost chemați și care I-au acceptat invitația de a fi părtași la harul Său. Toți au fost – și continuă să fie – instrumentele lui Dumnezeu de împlinire a misiunii Sale.

 

4. Citește Geneza 12:1-3 și Deuteronomul 7:6,11,12; Amos 9:7; Isaia 19:24,25. Care a fost scopul lui Dumnezeu cu națiunile din Vechiul Testament?

 

Geneza 12:1-3

„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.””

 

Deuteronomul 7:6,11,12

„6 Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

11 De aceea, păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le. 12 Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi”.

 

Amos 9:7

„Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe filisteni din Caftor şi pe sirieni din Chir?”

 

Isaia 19:24,25

„24 In that day Israel will be the third, along with Egypt and Assyria, a blessing[a] on the earth. 25 The Lord Almighty will bless them, saying, “Blessed be Egypt my people, Assyria my handiwork, and Israel my inheritance.””

 

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam și urmașii săi avea un scop precis. Ei erau chemați, făcuți și trimiși să fie agenți ai misiunii lui Dumnezeu – mijloace de binecuvântare a popoarelor (compară cu Deuteronomul 28:10; Isaia 49:6). Totodată, ei au fost aleși în cadrul unei relații de legământ cu Dumnezeu, cu condiția implicită a credinței și ascultării (Geneza 22:16-18; Exodul 19:5,6; Deuteronomul 28:1,2; 2 Cronici 7:14). Acest proces, acela de a atrage la Israel popoarele din jur, a fost „strategia misionară” a lui Dumnezeu în Vechiul Testament.

 

În Noul Testament, misiunea lui Dumnezeu continuă. Domnul și Mântuitorul înviat lansează acum o reînnoită „strategie misionară” (vezi Matei 28:18-20; Faptele 1:8), în care ucenicii lui Hristos – care alcătuiesc biserica – pleacă în misiune în întreaga lume, în loc ca lumea să vină la ei, ca în cazul poporului Israel din vechime. Misiunea nu își are originea în biserică. Dimpotrivă, biserica există pentru că Dumnezeu mai are încă o misiune de îndeplinit și Își folosește biserica pentru a o îndeplini.

 

Care este misiunea bisericii? Este aceeași cu misiunea Celui care a chemat-o la existență: „Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). Deși niciunul dintre noi cei din biserică nu poate mântui pe nimeni, putem și trebuie să îi îndreptăm  pe alții spre singurul care poate mântui, iar Acela este Isus Hristos.

 

„Misiunea bisericii lui Hristos este aceea de a-i salva pe păcătoșii care sunt gata să piară, de a le face cunoscută oamenilor dragostea lui Dumnezeu și de a-i câștiga la Hristos prin manifestarea acesteia” (Ellen G. White, „Mărturii pentru biserică”, vol. 3, p. 381). Ce privilegiu și ce responsabilitate imensă!

 

Misiunea este pentru biserică ceea ce este aerul pentru viața noastră. Fără aer, murim. Fără misiune, biserica locală moare. Ce poți face, personal, pentru a susține viața bisericii tale?

 

 

Post-ul [miercuri, 11 octombrie] Canalele misiunii: copiii lui Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.