[miercuri, 27 septembrie] Unitatea credinței

 

 

4. În Efeseni 4, Pavel le cere credincioșilor să nu mai facă anumite lucruri și să se asigure că fac altele. Care sunt acele lucruri?

 

Efeseni 4

„Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. 6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. 7 Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor”. 9 Şi acest: „S-a suit”, ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S-a pogorât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. 11 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16 Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste. 17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, 18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. 19 Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. 20 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; 21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi 22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare 23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre 24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul. 25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. 26 „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră 27 şi să nu daţi prilej diavolului. 28 Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. 29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. 30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”.

 

Efeseni 4 începe și se încheie cu apelul de a avea grijă unii de alții ca membri ai bisericii (4:1-3,32). Între aceste invitații, Pavel susține puternic ideea că ar trebui să cultivăm unitatea în biserică. El începe prin enumerarea a șapte singularități: un singur trup, un singur Duh, o singură nădejde, un sigur Domn (Isus Hristos), o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată (4:4-6). Suntem legați unul de altul prin aceste realități spirituale. Suntem, de fapt, uniți.

 

Deși este o certitudine teologică, unitatea necesită eforturi mari. O cale de a o cultiva este să fim o parte activă din trupul lui Hristos (4:7-16). Fiecare membru este o parte înzestrată a trupului și ar trebui să contribuie la sănătatea acestuia (4:7,16). Toți ar trebui să beneficieze de pe urma lucrării apostolilor, profeților, evangheliștilor, pastorilor și învățătorilor (4:11,12). Aceștia, asemenea ligamentelor și tendoanelor, au funcția de unificare, ajutându-ne să creștem împreună în Hristos, care este Capul trupului (4:13,15).

 

La acel moment Pavel a mai afirmat și că nu ar trebui să „mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire” (4:14) – cuvinte care sugerează că biserica timpurie se confrunta cu ceva dificultăți interne cauzate de persoane viclene. Apropiindu-se de apelul final de a fi „buni unii cu alții, miloși și [iertători]” (4:32), Pavel le cere credincioșilor să evite împietrirea inimii în care se aflau înainte (4:17-24), precum și mânia și vorbirea aspră, înlocuindu-le cu un limbaj care înalță și răspândește harul (4:25-31).

 

Acest capitol despre unitate este destul de ușor de citit când lucrurile sunt liniștite. Este mai greu – și mai important – de citit atunci când suntem implicați în vreun conflict. Îți vei aminti astăzi să cultivi unitatea trupului lui Hristos, unitate pentru care El a murit?

 

Cum putem contribui la unitatea bisericii noastre, la nivel atât local, cât și mondial? De ce este important să facem ceea ce putem?

 

 

Post-ul [miercuri, 27 septembrie] Unitatea credinței apare prima dată în Studiu Biblic.