[duminică, 6 august] Unitatea Duhului
1. Citește Efeseni 4:1-16. Cum îi încurajează Pavel pe credincioși să cultive unitatea bisericii?
Efeseni 4:1-16
„Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. 6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. 7 Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor”. 9 Şi acest: „S-a suit”, ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S-a pogorât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. 11 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16 Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste”.
Pavel începe a doua jumătate a Epistolei către efeseni (capitolele 4 – 6) cu o chemare emoționantă la unitate, dar în două părți. În prima (Efeseni 4:1-6) le cere credincioșilor să cultive „unirea Duhului”, manifestând virtuți care clădesc unitatea (4:1-3) – apel pe care îl întărește cu o listă poetică de șapte singularități (4:4-6). În a doua parte (Efeseni 4:7-16), Pavel Îl identifică pe Isus cel biruitor și înălțat drept sursa harului pentru oameni, ce duce la răspândirea Evangheliei (4:7-10), și descrie cum ei, împreună cu toți membrii bisericii, contribuie la sănătatea, creșterea și unitatea trupului lui Hristos (4:11-16).
La începutul capitolului, Pavel îi invită pe creștini: „Să umblați demni de chemarea cu care sunteți chemați” (4:1, BTF). A folosit verbul „a umbla” în sensul figurat, de „a se comporta” sau „a trăi” (vezi 2:10; 5:8,15). Când face referire la chemarea lor, Pavel are în vedere chemarea credinței creștine (1:18; 2:4-6,13). Pavel îi îndeamnă pe credincioși să aibă un comportament care să favorizeze unitatea, care reflectă planul suprem al lui Dumnezeu (4:9,10). Face apel la manifestarea de virtuți care duc la unitate (4:1-3), precum: smerenia, blândețea și răbdarea.
Pavel explică în altă parte termenul smerenie din Efeseni 4:2, prin ideea ca „fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3). Prin urmare, smerenia poate fi înțeleasă nu ca o trăsătură negativă, ca dispreț de sine (vezi Coloseni 2:18,23), ci ca trăsătură pozitivă, ca aprecierea și slujirea altora. Blândețea poate fi explicată drept „calitatea de a nu fi prea marcat de senzația importanței de sine” și înseamnă și „amabilitate, considerație, sfială” (Greek-English Lexicon…, Frederick Danker [ed.], 2000, p. 861). În sfârșit, răbdarea (sau îndelunga răbdare) înseamnă a fi capabil să faci față greutăților, încercărilor. Prin urmare, aceste calități se concentrează în jurul temei lepădării de sine și a concentrării, în schimb, pe valoarea altora.
Smerenie, blândețe, răbdare. Gândește-te cum ar contribui aceste atribute la unitatea noastră ca popor. Cum învățăm să cultivăm aceste virtuți?
Post-ul [duminică, 6 august] Unitatea Duhului apare prima dată în Studiu Biblic.