[luni, 24 iulie] Împăcarea: darul lui Dumnezeu de la cruce

 

 

2. Citește Efeseni 1:7,8; 2:13-16; 4:32; 5:2,25. Cum descrie Pavel crucea și impactul lucrării lui Hristos acolo? Cum ai rezuma ce spune Pavel despre cruce și despre cum ne transformă relațiile?

 

Efeseni 1:7,8

„11 De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului, 12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume”.

 

Efeseni 2:13-16

„13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. 14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea 15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace, 16 şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia”.

 

Efeseni 4:32

„Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”.

 

Efeseni 5:2,25

„2 Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.

25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,…”

 

În contextul pasajului de studiu din această săptămână – Efeseni 2:11-22 –, crucea le aduce credincioșilor trei mari beneficii: (1) neevreii, care erau „depărtați” de Dumnezeu și de poporul Său, sunt „apropiați” (2:13) de ambii, fiind acum fiice și fii ai lui Dumnezeu și surori și frați ai credincioșilor evrei (2:19); (2) „vrăjmășia” (gr., echthran, „dușmănie”, legată de echthros, „dușman”) dintre credincioșii iudei și cei dintre neamuri este ea însăși nimicită (2:16). Crucea lui Hristos îndepărtează ceea ce părea să fie starea permanentă de ostilitate și război în care evreii și neamurile erau dușmani declarați (2:17); (3) în locul vrăjmășiei vine împăcarea. Scopul lui Hristos a fost să îi împace „pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce” (Efeseni 2:16; compară cu Coloseni 1:19-22).

 

Cum arată împăcarea? Cum te simți când ești împăcat? Imaginează-ți o puternică înstrăinare între o mamă și o fiică, una care durează de ani. Imaginează-ți această ranchiună topindu-se într-un val de har și iertare și reuniunea care urmează între cele două. Aceasta este împăcarea. Împăcarea este experimentată în momentul în care un membru al bisericii lasă deoparte orice probleme îl separă de altul și îl recunoaște pe celălalt membru al bisericii ca un frate sau o soră iubit/ă. Împăcarea nu este un termen mecanic sau legal, ci unul interpersonal care marchează refacerea relațiilor într-un mod fericit. Pavel îndrăznește să își imagineze lucrarea eficace a lui Isus pe cruce având un impact asupra relațiilor – nu numai a acelora dintre indivizi, ci și dintre grupuri de oameni. Își imaginează cum ne inundă viața și distruge ceea ce ne  separă, destrămând certurile dintre noi și reînnoindu-ne părtășia unii cu alții și înțelegerea unii față de alții.

 

Ai nevoie să aplici principiile învățate azi pentru a te împăca cu cineva? Cum faci lucrul acesta?

 

 

Post-ul [luni, 24 iulie] Împăcarea: darul lui Dumnezeu de la cruce apare prima dată în Studiu Biblic.