[vineri, 12 mai]

 

 

Închinarea la Dumnezeu este o temă centrală a Scripturilor și a fost dintotdeauna un măr al discordiei între oameni și chiar în poporul lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, profeții au mustrat poporul lui Dumnezeu pentru că se închinau la alți dumnezei sau pentru că se închinau Domnului folosind practicile de închinare ale lumii păgâne. Conflictul dintre închinarea la Dumnezeu și închinarea la alți dumnezei se află chiar în centrul conflictului cosmic și este însoțit de nesocotirea Legii lui Dumnezeu.

 

„Închinarea abordează aspectul fundamental al existenței umane care are de-a face cu ceea ce ar trebui să facă oamenii, ca făpturi vii, atunci când se află în prezența Creatorului. […] Cel care ne-a creat ne invită să Îi predăm viața noastră în actul închinării, pentru a o primi înapoi de la El îmbogățită, ca să o putem folosi în slujirea altora. Închinarea vizează însăși natura și scopul existenței noastre și nevoia de a avea un centru în afara noastră care să ne elibereze de egoism. A nu ne închina lui Dumnezeu înseamnă a ne pierde motivul existenței; înseamnă a exista într-o stare de confuzie și, prin urmare, a muri, îndreptându-ne spre pieirea veșnică pentru că suntem deconectați de la însăși sursa de viață” (Ángel Manuel Rodríguez, „The Closing of the Cosmic Conflict: Role of the Three Angels’ Messages”, p. 42 – manuscris nepublicat).

 

 

Post-ul [vineri, 12 mai] apare prima dată în Studiu Biblic.