[marți, 11 aprilie] Istoria harului

Cele trei solii îngerești sunt o istorie a harului. Ele sunt istoria dragostei nemăsurate a unui Mântuitor care ne iubește atât de mult, încât mai degrabă a trecut El Însuși prin moarte decât să piardă pe vreunul dintre noi. Sunt povestea unei iubiri fără margini, de neînchipuit, de neînțeles, nemuritoare și infinite.

Dumnezeu nu este niciodată luat prin surprindere. El nu este supus vânturilor schimbătoare ale alegerilor omenești. După cum am văzut deja, planul Lui de a ne izbăvi de sub stăpânirea păcatului nu a fost conceput după ce păcatul și-a arătat fața hidoasă. Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere de drama îngrozitoare a păcatului.

3. Citește Apocalipsa 13:8 și 1 Petru 1:18-20. Ce ne învață aceste versete despre planul de mântuire?

Apocalipsa 13:8

„Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat”.

1 Petru 1:18-20

„18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. 20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,…”

Expresia „Evanghelie veșnică” din Apocalipsa 14:6 vorbește despre trecut, prezent și viitor. Când Dumnezeu a creat omenirea cu capacitatea de a lua decizii morale, a anticipat că oamenii aveau să facă alegeri greșite. Odată ce făpturile Lui aveau capacitatea de a alege, aveau și capacitatea de a se răzvrăti împotriva naturii Lui iubitoare. Singura modalitate de a evita această realitate ar fi fost crearea unor ființe robotice, controlate și manipulate de un oarecare plan cosmic divin. Devotamentul forțat contravine naturii lui Dumnezeu. Iubirea necesită o alegere și, odată ce ființelor le este dată puterea de a alege, există și posibilitatea de a face alegeri greșite. Prin urmare, planul de mântuire a fost conceput în mintea lui Dumnezeu înaintea răzvrătirii primilor noștri părinți în Eden.

„Planul pentru răscumpărarea noastră n-a fost un gând venit ulterior, un plan formulat după căderea lui Adam. A fost o descoperire a «tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri» (Romani 16:25). A fost o dezvăluire a principiilor care, din veacuri veșnice, sunt temelia tronului lui Dumnezeu” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”, p. 22).

„Evanghelia veșnică” vorbește nu numai despre trecut și prezent, ci ea este baza unui viitor plin de speranță. Vorbește despre viața veșnică alături de Cel a cărui inimă tânjește să fie cu noi pentru totdeauna.

Citește Efeseni 1:4. Gândește-te la ce înseamnă că „înainte de întemeierea lumii” ai fost ales în Hristos să ai mântuirea în El. De ce este acest adevăr atât de încurajator?