[duminică, 19 martie] Răsplată pentru credincioșie

 

 

1. Citește Evrei 11:6. Ce înseamnă pentru tine acest verset și care ar trebui să fie reacția la citirea lui? Vezi și Apocalipsa 22:12; Isaia 40:10; 62:11. Ce ne învață toate aceste texte?

 

Evrei 11:6

„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”.

 

Apocalipsa 22:12

„Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

 

Isaia 40:10

„Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui”.

 

Isaia 62:11

„Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: ‘Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile merg înaintea Lui».’”

 

Răsplata Domnului pentru copiii Lui credincioși este unică și, la fel ca multe lucruri spirituale, depășește înțelegerea noastră finită. „Limbajul  omenesc nu este în stare să descrie răsplătirea celor neprihăniți. Va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nicio minte mărginită nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu” (Ellen G. White, „Tragedia veacurilor”, p. 674).

 

Isus a încheiat Fericirile, cu care începe Predica de pe Munte, cu aceste cuvinte: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi” (Matei 5:11,12).

 

După enumerarea oamenilor credinței în Evrei 11, autorul începe capitolul următor explicând de ce Isus a fost dispus să moară pe cruce. „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:1,2).

 

Dar a fi răsplătit pentru credincioșie nu este același lucru cu mântuirea prin fapte. Care dintre noi sau dintre personajele din Biblie are fapte suficient de bune pentru a avea vreun merit înaintea lui Dumnezeu? Niciunul, bineînțeles. Tocmai acesta este scopul jertfei lui Hristos. Dacă ne-am fi putut salva singuri, prin fapte, Isus nu ar mai fi ajuns la cruce. În schimb, mântuirea trebuie să fie prin har. „Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și, dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă” (Romani 11:6). Răsplata, în schimb, este pur și simplu rezultatul a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și în noi.

 

Cum înțelegem deosebirea dintre mântuirea prin har și răsplata după fapte? Pregătește-te să răspunzi în cadrul grupei în Sabat.

Post-ul [duminică, 19 martie] Răsplată pentru credincioșie apare prima dată în Studiu Biblic.