[joi, 6 octombrie] Prima făgăduință a Evangheliei

 

 

7. Citește Geneza 3:15,21. Ce speranță pentru toată omenirea se găsește în aceste texte?

 

Geneza 3:15,21

„15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele”.

 

Geneza 3 descrie tragedia abătută asupra lumii după căderea în păcat. Totul s-a schimbat, iar Adam și Eva au putut vedea contrastul dintre ce fusese și ce devenise lumea. Dar, în mijlocul dezamăgirii și al disperării, Dumnezeu le-a dat asigurări privind prezentul și o speranță privind viitorul. În primul rând, a blestemat șarpele printr-un cuvânt de speranță în legătură cu Mesia: „Și voi pune dușmănie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul” (v. 15, BTF). Cuvântul „vrăjmășie/dușmănie” (ebr., ′eybah) presupune nu doar o luptă cosmică de lungă durată între bine și rău, ci și o repulsie față de păcat, pe care harul lui Dumnezeu a sădit-o în conștiința umană. Prin natura noastră, noi suntem cu totul decăzuți (Efes. 2:1,5) și „robi ai păcatului” (Rom. 6:20). Dar harul pe care Isus Hristos îl toarnă în fiecare om naște în noi dușmănie față de Satana. Iar această dușmănie, un dar divin din Eden, este cea care ne permite să acceptăm harul Său salvator. Fără acest har care produce convertire și fără această putere înnoitoare, omenirea ar fi continuat să fie prizoniera lui Satana, o slugă gata să-i îndeplinească ordinul.

 

Apoi, Domnul a folosit o jertfă animală pentru a ilustra această făgăduință mesianică (vezi Gen. 3:21). „Când a trebuit să aducă prima jertfă pentru păcat, conform îndrumărilor precise ale lui Dumnezeu, pentru Adam a fost o ceremonie foarte dureroasă. Mâna lui trebuia să se ridice și să ia o viață, pe care numai Dumnezeu putea să o dea, și să aducă astfel o jertfă pentru păcat. Era prima dată când asista la moartea cuiva. Privind la victima care sângera, zvârcolindu-se în agonia morții, el trebuia să privească, prin credință, la Fiul lui Dumnezeu – prefigurat de victima sa – care urma să moară ca jertfă pentru om” (Ellen G. White, „Istoria mântuirii”, p. 50).

 

8. Citește 2 Corinteni 5:21 și Evrei 9:28. Ce ne spun aceste texte despre ceea ce a fost dezvăluit pentru prima dată în Eden?

 

2 Corinteni 5:21

„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”.

 

Evrei 9:28

„ tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă”.

 

Știind că în cele din urmă aveau să moară (Gen. 3:19,22-24), Adam și Eva au ieșit din Grădina Edenului. Dar nu au plecat goi sau cu învelitoarea din frunze de smochin (Gen. 3:7). Dumnezeu le-a făcut „haine de piele” și chiar „i-a îmbrăcat cu ele” (Gen. 3:21) – un simbol al veșmântului Lui de neprihănire (vezi Zah. 3:1-5; Luca 15:22). Astfel, chiar atunci, în Eden, de la bun început, Evanghelia i-a fost dezvăluită omenirii.

 

Post-ul [joi, 6 octombrie] Prima făgăduință a Evangheliei apare prima dată în Studiu Biblic.