[marți, 13 septembrie] Dispoziția de a asculta

 

 

„Domnul a venit, S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte dăți: «Samuele, Samuele!» Și Samuel a răspuns: «Vorbește, căci robul Tău ascultă!» (1 Samuel 3:10).

 

Ai auzit vreodată acea voce blândă și liniștită a Duhului Sfânt, dar ai ignorat-o și, drept urmare, totul a mers rău, iar mai târziu ai zis în sinea ta: „Oh, nu, de ce nu am ascultat-o?”

 

Cartea 1 Samuel descrie istoria unui om în vârstă cu doi fii răi și neascultători de Domnul și istoria unui băiețel ascultător de Domnul. Deși au existat avertismente puternice din partea lui Dumnezeu, aceia care trebuiau să-și schimbe căile nu le-au schimbat.

 

4. Citește 1 Samuel 2:12 – 3:18. Ce deosebire se observă clar între cei care ascultă și cei care nu ascultă de Dumnezeu?

 

1 Samuel  2:12 – 3:18

„12 Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. 13 Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne, 14 o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15 Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă”. 16 Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila”. 17 Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului. 18 Samuel făcea slujba înaintea Domnului şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. 19 Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. 20 Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevastă-sa şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă. 21 Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului. 22 Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară, la uşa cortului întâlnirii. 23 El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. 24 Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. 25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare. 26 Tânărul Samuel creştea mereu şi era plăcut Domnului şi oamenilor. 27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28 Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel. 29 Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?’ 30 De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi. 31 Iată că vine vremea când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta. 32 Vei vedea un potrivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul şi nu va mai fi niciodată niciun bătrân în casa ta. 33 Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul, dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei. 34 Şi iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o zi. 35 Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare şi va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu. 36 Şi oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pâine şi va zice: «Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc».’ ”

Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese. 2 Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, 3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. 4 Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” 5 Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. 7 Samuel nu cunoştea încă pe Domnul şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. 8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil 9 şi a zis lui Samuel: „Du-te de te culcă şi, dacă vei mai fi chemat, să spui: ‘Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă’.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui. 10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. 11 Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. 12 În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi. 13 I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. 14 De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”. 15 Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. 16 Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!” 17 Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!” 18 Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este Acesta, să facă ce va crede!””

 

Fiii lui Eli se preocupau de alte lucruri, numai de cele ce țineau de Dumnezeu, nu. Iar Eli, după ce a auzit ce dorea Dumnezeu și le-a făcut observație fiilor lui, n-a părut să mai facă și altceva. Era evident că fiii lui nu voiau să supună voinței lui Dumnezeu detaliile vieții lor. Ce contrast cu micul Samuel!

 

Predicatorul Charles Stanley descrie cât de important este să cultivăm o deschidere față de glasul lui Dumnezeu, iar pentru aceasta folosește analogia scoaterii din viteză, din domeniul șofatului. El spune: „Duhul Sfânt […] nu vorbește de dragul de a transmite informații. El vorbește ca să primească un răspuns, o reacție. Și știe că, atunci când propriile noastre planuri reprezintă o felie foarte mare din atenția noastră, este o pierdere de timp să ne sugereze ceva contrar lor. Când așa stau lucrurile, El adesea tace. Așteaptă ca noi să fim suficient de scoși din viteză cât să auzim și, în cele din urmă, să ne supunem” (Charles Stanley, „The Wonderful Spirit-Filled Life”, Thomas Nelson Publishers, Nashville, TN, 1992, p. 179-180).

 

Ce crezi că vrea să spună Stanley cu „scoaterea din viteză”? În ce privește deschiderea ta față de Dumnezeu, ce lucruri te împiedică adesea să auzi și în final să te supui? Ce trebuie să faci ca să îți cultivi receptivitatea la glasul lui Dumnezeu și hotărârea de a te supune îndrumării Lui?

 

Post-ul [marți, 13 septembrie] Dispoziția de a asculta apare prima dată în Studiu Biblic.