[duminică, 14 august] Generozitatea Tatălui nostru

 

 

„Dacă m-ar iubi cu adevărat, Dumnezeu cu siguranță ar ________ pentru mine!” De câte ori nu s-a ivit în mintea noastră acest gând! Ne uităm la situațiile în care ne aflăm și apoi ne întrebăm dacă Dumnezeu chiar ne iubește, pentru că, dacă ne-ar iubi cu adevărat, lucrurile ar sta altfel – zicem noi.

 

Deseori ne îndoim de bunătatea lui Dumnezeu în principal din două motive. În primul rând, când ne dorim cu ardoare ceva ce credem că este bun, gândul că Dumnezeu ar putea dori altceva pentru noi poate părea ridicol. În al doilea rând, ne-am putea îndoi de bunătatea Lui pentru că experiența noastră se ciocnește de convingerile noastre. Dacă ceva arată bine sau sună bine sau are gust bun sau ne face să ne simțim bine,  atunci trebuie să fie bun – în opinia noastră. Așa că ne înfuriem pe Dumnezeu când nu putem obține respectivul lucru.

 

Aici intră în joc credința. Credința intră în acțiune exact în acele momente când suntem tentați să ne îndoim de Dumnezeu și bunătatea Sa.

 

1. Romani 8:28-39 este un pasaj valoros care descrie bunătatea lui Dumnezeu față de noi. Ce anume din aceste versete te ajută să-ți păzești mintea de îndoielile privind bunătatea lui Dumnezeu?

 

Romani 8:28-39

„28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. 31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. 37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură[a] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru”.

 

Romani 8:32 exprimă un raționament important și extrem de util care ne ferește de pericolul de a ajunge copleșiți de împrejurări. „Dacă Dumnezeu nu a ezitat să pună totul în joc pentru noi, luând natura noastră și expunându-Se la ce era mai rău când L-a trimis pe Fiul, mai este ceva ce nu ar face bucuros și de bunăvoie pentru noi?” (Romani 8:32, Message [engl.]). Cum am putea să credem că Dumnezeu L-ar trimite pe Isus să moară pentru noi ca apoi să devină rău și zgârcit?

 

Aceasta înseamnă că adevărul despre generozitatea lui Dumnezeu față de noi, manifestată în moartea lui Hristos, trebuie să aibă un impact mai puternic asupra gândirii noastre decât toate îndoielile pe care focul încercărilor le-ar putea naște în noi.

 

Cum e posibil ca un adevăr (cel despre bunătatea lui Dumnezeu) să aibă un efect mai puternic asupra ta decât îndoielile tale? Meditează la adevărul că Dumnezeu L-a dat pe Isus să moară în locul nostru și această incredibilă generozitate continuă să se manifeste față de tine astăzi în mii de forme. Ce impact are asupra credinței tale?

 

 

Post-ul [duminică, 14 august] Generozitatea Tatălui nostru apare prima dată în Studiu Biblic.