[joi, 11 august] Disciplinarea la care recurge Tatăl

 

7. Citește Evrei 12:5-13. Care este mesajul pentru noi aici și cum se potrivește cu ce studiem în acest trimestru?

 

Evrei 12:5-13

„5 Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” 7 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? 8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. 9 Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; 13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat”.

 

În Evrei 12:5-13, Pavel descrie încercările în contextul pedepsei sau al disciplinării. Cuvântul „pedeapsă/mustrare/disciplinare” apare, în diferite forme, de 10 ori în acest pasaj. În lumea greacă, acesta era termenul de bază pentru ideea de educație. Prin urmare, a înțelege pedeapsa înseamnă a înțelege modul în care Dumnezeu ne educă în școala credinței – descrisă de Pavel în Evrei 11.

 

În capitolul 11 din Evrei, Pavel prezintă ipostaze cu femei și bărbați ai credinței. Credința a fost cea care i-a determinat pe toți să meargă mai departe când s-au confruntat cu tot felul de situații solicitante. Ajungând la capitolul 12, Pavel ni se adresează nouă, cititorilor, și ne spune că, din moment ce atâția oameni înainte de noi au perseverat în ciuda tuturor dificultăților, și noi ne putem continua parcursul și să ne ducem la bun sfârșit viața de credință. Secretul constă în privirea fixată asupra lui Isus (Evrei 12:2), care poate fi un model când vremurile sunt grele (Evrei 12:3). Când citim capitolul 12 din Evrei este ca și cum ni s-ar oferi o pereche de ochelari pentru citit. Fără acești ochelari, vederea sau înțelegerea noastră asupra greutăților va fi întotdeauna încețoșată. Dar folosirea acestor ochelari va corecta interpretarea neclară a suferinței,  impusă de cultura noastră. Apoi vom fi în stare să înțelegem clar și să reacționăm în fața încercărilor în cunoștință de cauză.

 

8. Citește Evrei 12:1-13 cu ajutorul „ochelarilor” descriși mai sus. Acum, concentrează-te asupra versetelor 5-13 și răspunde la următoarele întrebări:

 

Evrei 12:1-13

„Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” 7 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? 8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. 9 Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; 13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat”.

 

Care este sursa disciplinării?

Care este reacția noastră la pedeapsă sau disciplinare?

Care este scopul disciplinării?

Recitește cu atenție Evrei 12:1-13. Întocmește o listă cu toate motivele de speranță cu care te identifici. Cum ai manifestat această speranță în propriile momente de „educație” spirituală?

 

Post-ul [joi, 11 august] Disciplinarea la care recurge Tatăl apare prima dată în Studiu Biblic.