j[oi, 16 iunie] „Eu sunt Iosif!”

 

 

5. Citește Geneza 45. Ce lecții de iubire, de credință și de speranță se pot extrage din această întâmplare?

 

Geneza 45

„Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 A izbucnit într-un plâns aşa de tare, că l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon. 3 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. 4 Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. 5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6 Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. 8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. 9 Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: ‘Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi! 10 Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău. 11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău».’ 12 Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. 13 Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.” 14 El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns, şi Beniamin a plâns şi el de gâtul lui. 15 A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el. 16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui. 17 Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: ‘Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului, 18 luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.’ 19 Ai poruncă să le spui: ‘Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi. 20 Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi’.” 21 Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum. 22 Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum. 24 Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.” 25 Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26 Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27 Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. 28 Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.””

 

Exact în momentul în care Iuda a vorbit despre „mâhnirea” care avea să se abată asupra lui avi, „tatălui meu” (Geneza 44:34), Iosif „a strigat” (Geneza 45:1) și „s-a făcut cunoscut” fraților săi. Această expresie, folosită deseori cu referire la descoperirea de Sine pe care o face Dumnezeu (Exodul 6:3; Ezechiel 20:9), sugerează că și Dumnezeu Se descoperise pe Sine în acest cadru. Cu alte cuvinte, Domnul dovedise că providența Sa stăpânește, în ciuda slăbiciunilor omenești.

 

Fraților lui Iosif nu le venea să creadă ce auzeau și vedeau. Așa că Iosif este constrâns să repete: „Eu sunt fratele vostru Iosif” (Geneza 45:4) și doar a doua oară, când au auzit exact cuvintele: „pe care l-ați vândut ca să fie dus în Egipt” (Geneza 45:4), au crezut.

 

Apoi, Iosif afirmă: „M-a trimis Dumnezeu” (Geneza 45:5). Faptul că face referire la Dumnezeu are un dublu scop: nu doar îi asigură pe frații lui că nu are simțăminte negative față de ei, ci este și o mărturisire profundă de credință și o expresie a speranței, fiindcă ceea ce au făcut ei a fost necesar pentru „marea izbăvire” și ca să le rămână „sămânța vie” (Geneza 45:7).

 

Iosif îi îndeamnă apoi pe frații lui să meargă la tatăl lor ca să-l pregătească pentru venirea în Egipt. Pe lângă îndemnul său, Iosif mai specifică și unde vor locui, și anume în Gosen, un ținut vestit pentru pășunile bogate, „ce este mai bun în țara Egiptului” (Geneza 45:18,20). De asemenea, el se îngrijește și de transport: le sunt puse la dispoziție căruțe, care îl vor convinge în final pe Iacov că fiii lui nu îl mințeau cu privire la experiența pe care tocmai o avuseseră (Geneza 45:27). Iacov ia această demonstrație vizibilă ca pe o dovadă palpabilă că Iosif este viu și îi este suficient lui Iacov ca să revină la viață (compară cu Geneza 37:35; 44:29).

 

Totul e bine acum. Cei 12 fii ai lui Iacov sunt în viață. Iacov este numit acum „Israel” (Geneza 45:28), iar providența lui Dumnezeu se manifestase într-un mod uimitor.

 

Da, Iosif s-a purtat cu multă bunătate față de frații lui. I-a permis și poziția în care era. Dar noi, cum învățăm noi să manifestăm bunătate față de cei ale căror fapte rele față de noi nu sunt transformate în bine, așa cum s-a întâmplat
în cazul lui Iosif?

 

Post-ul j[oi, 16 iunie] „Eu sunt Iosif!” apare prima dată în Studiu Biblic.