[luni, 30 mai] Întâlnirea dintre cei doi frați

 

 

De la Peniel, „Fața lui Dumnezeu” (Geneza 32:30), locul unde a avut experiența cu Dumnezeu, Iacov pornește acum să se întâlnească cu fratele lui. După 20 de ani de despărțire, Iacov îl vede venind cu 400 de oameni (Geneza 33:1). Iacov este îngrijorat și de aceea se pregătește – pe el și familia lui – pentru orice eventualitate.

 

2. Ce legătură este între faptul că Iacov vede fața lui Dumnezeu și apoi vede fața fratelui său? Ce transmite această legătură în privința relației noastre cu Dumnezeu și a relației noastre cu „frații” noștri, oricare ar fi ei?

 

Geneza 33

„Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe. 2 A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuşi a trecut înaintea lor şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. 4 Esau a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns. 5 Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” 6 Roabele s-au apropiat cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 7 Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 8 Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.” 9 Esau a zis: „Eu am din belşug; păstrează, frate, ce este al tău.” 10 Şi Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea, căci m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă. 11 Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit. 12 Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” 13 Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. 14 Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir.” 15 Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!” 16 În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir. 17 Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe). 18 La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii. 19 Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita[a]. 20 Şi acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel)”.

 

Iacov se pleacă de șapte ori înaintea fratelui său (Geneza 33:3), pe care îl numește de câteva ori „domnul meu” (Geneza 33:8,13,15) și se prezintă pe sine drept „robul [s]ău” (Geneza 33:5; compară cu Geneza 32:4,18,20). Este semnificativ faptul că cele șapte plecăciuni ale lui Iacov fac trimitere la cele șapte binecuvântări ale tatălui său (Geneza 27:27-29); în plus, prin actul de închinare, el inversează acele binecuvântări ale tatălui care vorbesc despre neamurile care se închină înaintea lui (Geneza 27:29).

 

E ca și când intenția lui Iacov ar fi aceea de a-și plăti datoria față de fratele său și de a-i întoarce binecuvântarea pe care i-o furase (Geneza 33:11). Contrar tuturor așteptărilor, atunci când îl vede pe fratele lui, Esau aleargă spre el și, în loc să-l omoare, „l-a sărutat. Și au plâns” (Geneza 33:4).

 

Mai târziu, Iacov avea să spună despre Esau: „Căci m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la Fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință” (Geneza 33:10). Iacov face această afirmație extraordinară pentru că a înțeles că Esau îl iertase. Verbul ebraic ratzah, „primit”, este un termen teologic care se referă la orice jertfă care este „plăcută”, „primită” de Dumnezeu, ceea ce include astfel iertarea divină (Leviticul 22:27; Amos 5:22).

 

Experiența iertării din partea lui Dumnezeu de care Iacov a avut parte la Peniel, unde a văzut fața lui Dumnezeu, se repetă acum, când are parte de iertarea fratelui său, despre care spune că este ca și când ar fi văzut fața lui Dumnezeu. Iacov retrăiește experiența de la Peniel, cea dintâi pregătindu-l pentru cea de-a doua. Iacov a fost iertat de Dumnezeu și de fratele său. Acum trebuie să fi înțeles cu adevărat ce înseamnă harul, chiar mai bine decât înțelesese înainte.

 

Încearcă astăzi să refaci relația cu o persoană care te-a supărat în trecut sau mediază împăcarea unor persoane care nu își vorbesc.

 

 

Post-ul [luni, 30 mai] Întâlnirea dintre cei doi frați apare prima dată în Studiu Biblic.