[joi, 14 aprilie] Răutatea oamenilor

 

 

6. Care a fost moștenirea pe care a lăsat-o Cain? Cum a deschis crima lui drumul pentru înmulțirea răutății oamenilor?

 

Geneza 4:17-24

„17 Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh. 18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. 19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. 20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. 21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. 22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 23 Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea Şi un tânăr pentru vânătăile mele. 24 Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.”

 

Nepotul lui Cain, Lameh, face referire la crima lui Cain în contextul propriei crime comise. Această comparație între crima lui Cain și crima lui Lameh este plină de învățăminte. În timp ce Cain păstrează tăcerea asupra singurei sale crime consemnate, Lameh pare să se laude cu crima comisă de el, exprimând-o prin versurile unei cântări (Geneza 4:23,24). În timp ce Cain cere îndurare de la Dumnezeu, despre Lameh nu este scris că ar fi cerut-o. Pe când Cain este răzbunat de șapte ori, Lameh crede că el va fi răzbunat de 70 de ori câte 7 (vezi Geneza 4:24), un indiciu că el este foarte conștient de vinovăția lui.

 

De asemenea, Cain este monogam (Geneza 4:17); Lameh introduce poligamia, fiindcă Scriptura precizează că el „și-a luat două neveste” (Geneza 4:19). Această intensificare și dezvoltare a răului avea să influențeze categoric următoarea generație de urmași ai lui Cain.

 

Imediat după acest episod de răutate din familia lui Cain, textul biblic consemnează un nou eveniment, care este opus „direcției urmașilor lui Cain”. „Adam s-a împreunat iarăși cu nevastă-sa” (Geneza 4:25), iar rezultatul este nașterea lui Set, al cărui nume este dat de Eva ca să arate că Dumnezeu pusese „o altă sămânță” în locul lui Abel.

 

De fapt, istoria numelui „Set” se întinde dincolo de Abel. „Set” derivă din verbul ebraic ′așit, „[eu] voi pune” (Geneza 3:15), cu care începe profeția mesianică. Urmașul mesianic se va naște din Set. Așadar, textul biblic consemnează linia genealogică a lui Mesia începând cu Set (Geneza 5:3), care îi include pe Enoh (Geneza 5:24), pe Metusala și se încheie cu Noe (Geneza 6:8).

 

Expresia „fiii lui Dumnezeu” (Geneza 6:2) se referă la succesiunea de urmași ai lui Set, pentru că lor li s-a încredințat misiunea de a păstra chipul lui Dumnezeu (Geneza 5:1,4). Pe de altă parte, expresia „fetele oamenilor” (Geneza 6:2) pare să aibă o conotație negativă, creând un contrast între urmașii celor după chipul lui Dumnezeu și ai celor după chipul oamenilor. Sub influența acestor fete ale oamenilor, fiii lui Dumnezeu „și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales” (Geneza 6:2), arătând direcția greșită în care se îndrepta omenirea.

 

Vorbește astăzi cu un voluntar al Asociației Serviciul Umanitar pentru Penitenciare și susține-l în activitatea de a dezrădăcina păcatul din viața unor infractori cu care este în contact.

 

 

Post-ul [joi, 14 aprilie] Răutatea oamenilor apare prima dată în Studiu Biblic.