[luni, 7 februarie] Cu neputință să fie înnoiți

 

 

2. Ce înseamnă să fii răstignit, potrivit textelor de mai jos? Compară Evrei 6:4-6 cu Matei 16:24; Romani 6:6; Galateni 2:20; 5:24 și 6:14.

 

 

Evrei 6:4-6

„4 Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, 5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, 6 şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit”.

 

Matei 16;24

„Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”.

 

Romani 6:6

„Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului”.

 

Galateni 2:20

„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine”.

 

Galateni 5:24

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei”.

 

Galateni 6:14

„În ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume!”

 

Textul original din greacă evidențiază cuvântul „imposibil”. Este imposibil, sau „cu neputință”, pentru Dumnezeu să-i restaureze pe cei care „au căzut” pentru că Îl „răstignesc din nou […] pe Fiul lui Dumnezeu” (Evrei 6:6). Pavel vrea să sublinieze că nu există nicio altă cale de a fi mântuiți decât prin Hristos (Faptele 4:12). Mântuirea prin oricare alt mijloc este la fel de imposibilă precum este imposibil ca „Dumnezeu să mintă” (Evrei 6:18) sau să-I fim plăcuți lui Dumnezeu „fără credință” (Evrei 11:6).

 

„A-L răstigni din nou pe Fiul lui Dumnezeu” este o expresie cu sens figurat care descrie ce se întâmplă în relația personală dintre Isus și cel credincios.

 

Liderii religioși L-au răstignit pe Isus deoarece El reprezenta o amenințare pentru supremația și pentru autonomia lor. Astfel, ei au sperat să-L elimine ca persoană și să distrugă un dușman puternic și periculos. În mod similar, Evanghelia contestă suveranitatea și autodeterminarea individului la cel mai de bază nivel. Esența vieții creștine este aceea de a ne lua crucea și a ne tăgădui pe noi înșine (Matei 16:24). Aceasta înseamnă să răstignim „lumea” (Galateni 6:14), „omul cel vechi” (Romani 6:6) și „firea pământească împreună cu patimile și poftele ei” (Galateni 5:24). Scopul vieții creștine este acela de a trece printr-un fel de moarte. Dacă nu experimentăm moartea față de noi înșine, nu putem primi viața nouă pe care Dumnezeu intenționează să ne-o dea (Romani 6:1-11).

 

Lupta dintre Isus și firea noastră, eul nostru, este o luptă până la moarte (Romani 8:7,8; Galateni 5:17). Este o bătălie grea, care nu se câștigă dintr-o dată. Pasajul acesta nu se referă la cineva care mai cade uneori în lupta împotriva omului „vechi” și împotriva firii. Păcatul acesta se referă la acel om care, după ce a experimentat adevărata mântuire și ceea ce implică ea (Evrei 6:4,5), decide că Isus este o amenințare pentru felul de viețuire pe care și-l dorește și, în mod conștient, ia hotărârea de a-L răstigni, asemenea preoților din vechime. Cu alte cuvinte, atât timp cât o persoană nu decide în totalitate să se îndepărteze de Hristos, încă este speranță să fie mântuit.

 

Ce înseamnă să mori față de „sine”, să-ți iei „crucea”? Ce lucru îți este cel mai greu să I-l predai lui Isus?

 

 

Post-ul [luni, 7 februarie] Cu neputință să fie înnoiți apare prima dată în Studiu Biblic.