[duminică, 16 ianuarie] Fratele, ca Răscumpărător

 

 

1. Cine putea să-l răscumpere pe cel care își pierdea proprietatea sau libertatea din cauza sărăciei?

 

Leviticul 25:25-27

„25 Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, 27 să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte şi să se întoarcă la moşia lui.”

 

Leviticul 25:47-49

„47 Dacă un străin sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele tău sărăceşte lângă el şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului, 48 el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din fraţii lui să poată să-l răscumpere. 49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.”

 

Atunci când un om era atât de sărac încât să fie nevoit să-și vândă moșia – sau chiar pe sine – ca să supraviețuiască, legea lui Moise prevedea ca el să își primească proprietatea sau libertatea înapoi la fiecare cincizeci de ani, în anul jubiliar. Anul jubiliar era un an sabatic „mare”, în care datoriile erau iertate, proprietățile erau revendicate și eliberarea era proclamată în dreptul celor care ajunseseră robi.

 

Totuși, cincizeci de ani constituiau un timp lung de așteptare. De aceea, legea lui Moise mai prevedea și că ruda cea mai apropiată putea să plătească partea datorată de cel sărac și să-l răscumpere mai devreme.

 

Ruda cea mai apropiată era și persoana care garanta că se va face dreptate în cazul unei crime. Ea era răzbunătorul sângelui care avea să-l urmărească pe ucigașul celui din aceeași familie și să-l pedepsească (Numeri 35:9-15).

 

2. Cum ne descrie pasajul următor pe noi și pe Isus?

 

Evrei 2:14-16

„14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, 15 şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16 Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.”

 

Pasajul acesta ne descrie ca fiind robii Diavolului, dar Isus este Răscumpărătorul nostru. Când Adam a păcătuit, oamenii au ajuns sub puterea lui Satana. Drept urmare, nu am mai avut putere să rezistăm păcatului (Romani 7:14-24). Mai rău, exista o pedeapsă cu moartea pe care păcatul o impunea și pe care noi nu o puteam achita (Romani 6:23). Așadar, situația noastră părea deznădăjduită.

 

Dar Isus a luat asupra Lui natura umană și a devenit om în carne și oase, ca noi. El S-a făcut ruda noastră cea mai apropiată și ne-a răscumpărat. Nu I-a fost rușine să ne numească „frați” (Evrei 2:11).

 

În mod paradoxal, prin faptul că a luat asupra Sa natura noastră și ne-a răscumpărat, Isus ne-a descoperit și natura Lui divină. În Vechiul Testament, adevăratul răscumpărător al lui Israel, ruda cea mai apropiată, este Iehova (de exemplu, Psalmii 19:14; Isaia 41:14; 43:14; 44:22; Ieremia 31:11; Osea 13:14).

 

Care sunt acele căi prin care poți experimenta și mai profund faptul că Isus îți este aproape? De ce experiența aceasta este importantă pentru credința ta?

 

 

Post-ul [duminică, 16 ianuarie] Fratele, ca Răscumpărător apare prima dată în Studiu Biblic.