[marți, 21 septembrie] Ordin de misiune
Imaginea profetică de ansamblu a istoriei nu ne permite să ne așezăm comod și să nu facem nimic, în timp ce evenimentele se desfășoară – evenimente pe care chiar nu le putem controla. Adesea este posibil să existe atitudinea aceasta: „Ei bine, evenimentele finale se vor întâmpla după cum au fost prezise, așa că, ce altceva putem face în legătura cu ele decât să le acceptăm și să mergem mai departe? La urma urmei, ce pot eu să fac de unul singur?”
Dar nu așa trebuie să se raporteze creștinii la lumea din jurul lor și, mai ales, la evenimentele finale. Apocalipsa 14 ne spune că obiectivul nostru în acest moment din istorie este să le spunem celorlalți despre judecata lui Dumnezeu și să-i ajutăm să se pregătească pentru a doua venire a lui Isus.
4. Ce învățăm de aici și ce trebuie să proclamăm lumii? De ce este atât de urgentă această solie?
Apocalipsa 14:6-12
„6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.””
Ca adventiști, noi credem că „adevărul pe care-l avem” (2 Petru 1:12; „adevărul prezent” – KJV) se găsește îndeosebi în aceste versete la care ne referim ca fiind „solia celor trei îngeri”. Aici găsim esența a ceea ce este chemarea noastră în acest moment din istoria lumii.
Observăm că solia începe cu „Evanghelia veșnică”, și anume cu vestea minunată despre moartea și învierea lui Hristos, pe care se întemeiază singura noastră speranță de mântuire. Mai este și vestea că „a sosit ceasul judecății” (Apocalipsa 14:7), un puternic indicator care arată spre sfârșitul timpului. Apoi este și chemarea de a ne închina „Celui ce a făcut cerul și pământul”, în contrast cu avertizarea înfricoșătoare despre cei care, rămânând în Babilon, se închină „fiarei și icoanei ei”. În final, ne este descris poporul lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”
5. Ce spune versetul de mai jos despre lipsa odihnei, de care suferă cei care se închină fiarei și icoanei ei?
Apocalipsa 14:11
„Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”
Nu există odihnă nici ziua, nici noaptea pentru cei care se închină fiarei și icoanei ei? Deși circulă diferite idei cu privire la ce înseamnă exact acest lucru, cu toții am fi de acord că oamenii aceștia nu experimentează acel fel de odihnă pe care Dumnezeu îl oferă celor care Îi sunt credincioși.
De ce crezi că prima parte a soliei celor trei îngeri este „Evanghelia veșnică”? De ce înțelegerea Evangheliei ocupă un loc central în conceptul despre odihnă?
Post-ul [marți, 21 septembrie] Ordin de misiune apare prima dată în Studiu Biblic.
