[marți, 17 august] Fuga

 

 

Pe baza datelor oferite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cea mai răspândită boală la nivel mondial, care afectează peste 300 de milioane de oameni în fiecare an, nu are întotdeauna simptome vizibile evidente. Depresia este principalul factor de dizabilitate la nivel mondial și are o contribuție majoră la povara globală de boli.

 

Din nefericire, nu se vorbește des despre depresie în cadrul creștinismului, deoarece aceasta poate fi privită ca un semn al lipsei de credință. La urma urmei, nu se presupune că toți creștinii ar trebui să fie plini de bucurie, de fericire și de alte sentimente asemănătoare? Astfel, nu este depresia un semn că ceva nu este în regulă în relația noastră cu Dumnezeu?

 

Multă lume știe că acest lucru nu este adevărat. Chiar și creștinii, creștinii credincioși, pot uneori să lupte cu depresia, mai ales după un eveniment traumatizant, și nu este un semn al lipsei de credință sau de încredere în Dumnezeu. Putem să citim Psalmii și să vedem durerea, suferința și chinul pe care oamenii credincioși ai lui Dumnezeu le-au îndurat.

 

Uneori, depresia pune stăpânire pe noi încet-încet și ne dăm seama de ea doar când își încleștează strânsoarea. Alteori, ea lovește rapid, mai ales după un eveniment care ne secătuiește din punct de vedere emoțional sau fizic. De exemplu, Ilie, profetul credincios al lui Dumnezeu, a fost complet secătuit emoțional și fizic după evenimentul de pe muntele Carmel.

 

4. În 1 Împărați 18, Ilie tocmai văzuse minunea Domnului cu focul coborât din cer. Ca răspuns la rugăciunea lui, el văzuse ploaia venind și punând capăt celor trei ani de secetă. De ce apoi Ilie reacționează la amenințarea Izabelei fugind?

 

1 Împărați 19:1-5

„Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese cu sabia pe toţi prorocii. 2 Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” 3 Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. 4 El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” 5 S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.””.

 

Ilie a avut parte de douăzeci și patru de ore istovitoare. Această experiență, combinată cu o trezire bruscă și cu o amenințare cu moartea, servește drept factor declanșator al depresiei. De asemenea, profetul a fost acolo atunci când prorocii lui Baal, aproximativ opt sute cincizeci, au fost măcelăriți, poate că unii dintre ei chiar de mâna sa (1 Împărați 18:40). Un asemenea eveniment, chiar și pentru o cauză dreaptă, poate să conducă foarte ușor la un stres traumatic în aceia care fie privesc, fie, chiar mai rău, iau parte nemijlocit.

 

Așadar, Ilie fuge, încearcă să scape. Uneori alergăm la frigider și încercăm să ne găsim iarăși fericirea mâncând. Alteori încercăm să scăpăm de epuizarea emoțională dormind. Câteodată căutăm noi relații, un loc de muncă nou sau o nouă locuință, în încercarea de a fugi. Și uneori ne afundăm în mai multă muncă, atunci când ne străduim să fugim tot mai departe de acel ceva fără nume care ne secătuiește de bucurie și de odihnă. Într-un final, aceste lucruri doar maschează simptomele; nu rezolvă problema și deseori ajung chiar să o înrăutățească.

 

 

Post-ul [marți, 17 august] Fuga apare prima dată în Studiu Biblic.