[marți, 20 iulie] Iertat și uitat?

 

 

După ce David a pronunțat fără să vrea judecata asupra lui (2 Samuel 12:5,6), Natan l-a pus față în față cu grozăvia păcatului său. Inima lui David s-a frânt și el și-a mărturisit păcatul. Imediat, Natan l-a asigurat: „Domnul îți iartă păcatul” (2 Samuel 12:13). Nu există niciun timp de așteptare când vine vorba de iertarea lui Dumnezeu. David nu trebuia să dovedească faptul că este sincer înainte să-i fie acordată iertarea.

 

Totuși, Natan, care anticipase deja consecințele păcatului lui David în 2 Samuel 12:10-12, îi spune că fiul care i se va naște va muri.

 

5. Ce înseamnă că Dumnezeu i-a iertat păcatul lui David? A șters totul cu buretele și-atât? Toată lumea uită pur și simplu ce s-a întâmplat? Citește 2 Samuel 12:10-23 în timp ce meditezi asupra acestor întrebări.

 

2 Samuel 12:10-23

„10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’ 11 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. 12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui’.” 13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. 14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.” 15 Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie şi a fost greu bolnav. 16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit şi, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ. 17 Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit şi n-a mâncat nimic cu ei. 18 A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: ‘A murit copilul’? Are să se întristeze şi mai mult.” 19 David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Şi ei au răspuns: „A murit.” 20 Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat. 21 Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai, şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!” 22 El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam: ‘Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?’ 23 Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.””

 

 

Și David trebuie să-și fi pus aceste întrebări în timp ce vedea cum lumea lui se destrăma – copilașul, mort; familia, în neorânduială (întâmplările cu Amnon și cu Absalom sunt două exemple potrivite despre problemele de familie din viața reală); viitorul lui, nesigur. Și totuși, în ciuda urmărilor păcatului său care au afectat oameni inocenți, ca Urie și ca bebelușul de curând născut, David începe să înțeleagă și el că harul lui Dumnezeu va acoperi totul și că toate consecințele păcatului vor fi îndepărtate. Între timp, el poate găsi odihnă, pentru conștiința lui chinuită, în harul lui Dumnezeu.

 

6. De ce simțea David că avea cu adevărat nevoie? După ce tânjea el?

 

Psalmii 51:1-6

„1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! 2 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu! 3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. 4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. 5 Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea. 6 Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!”

 

Prin Psalmul 51, David își deschide inima și își mărturisește păcatele. Strigătul lui după îndurare face apel la dragostea statornică a lui Dumnezeu și la marea Sa îndurare. El tânjea după reînnoire.

 

Când ne gândim la costul odihnei în Hristos, trebuie să recunoaștem mai întâi că avem nevoie de ajutor din afară; suntem păcătoși și avem nevoie de un Mântuitor; ne recunoaștem păcatele și strigăm la Singurul care ne poate spăla, curăța și reînnoi. Când facem astfel, putem avea curaj: aici avem un om care a comis adulter, un manipulator, un ucigaș, unul care a încălcat cel puțin cinci dintre Cele Zece Porunci și care strigă după ajutor – și cere făgăduința iertării lui Dumnezeu.

 

Dacă Dumnezeu l-a iertat pe David, ce speranță există pentru tine?

 

 

Post-ul [marți, 20 iulie] Iertat și uitat? apare prima dată în Studiu Biblic.