[sâmbătă, 12 iunie] Credința legământului

 

 

Text de memorat: 

 

Galateni 3:11

„ Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi””.

 

Cu aproximativ șapte sute de ani înainte de nașterea lui Isus, poetul Homer a scris Odiseea. Aceasta relatează povestea lui Odiseu, un mare războinic, care, după ce a cucerit cetatea Troia în urma războiului troian, a făcut o călătorie de zece ani în încercarea de a se întoarce în ținutul său natal, Itaca. Voiajul a durat atât de mult pentru că eroul acesta a înfruntat naufragii, răscoale, furtuni, monștri și alte obstacole care l-au împiedicat să își atingă ținta. În cele din urmă, după ce au hotărât că Odiseu a suferit îndeajuns, zeii i-au permis obositului războinic să se întoarcă acasă, la familia lui. Ei au convenit că încercările prin care trecuse Odiseu reprezentau o ispășire suficientă pentru greșelile lui.

 

Într-un anumit sens, și noi suntem ca Odiseu: ne aflăm într-o lungă călătorie spre casă. Cu toate acestea, diferența crucială este că, spre deosebire de el, noi nu vom putea niciodată să „îndurăm suficient de mult” pentru a ne putea întoarce acasă. Distanța dintre cer și pământ este prea mare pentru ca noi să putem face ispășire pentru păcatele noastre. Dacă vom ajunge acasă va fi doar datorită harului lui Dumnezeu.

 

Studiul pe scurt: De ce trebuie ca mântuirea să fie un dar? De ce putea să ne răscumpere doar Cineva egal cu Dumnezeu? Ce îl califică pe Avraam să fie un bun reprezentant al credinței? Ce înseamnă faptul că neprihănirea ne este „atribuită”? Cum ne putem însuși făgăduințele și speranța găsite la cruce?

 

 

Post-ul [sâmbătă, 12 iunie] Credința legământului apare prima dată în Studiu Biblic.