[luni, 1 martie] Poemul Robului suferind

 

 

Acest pasaj, cunoscut ca „Poemul Robului suferind”, confirmă reputația lui Isaia de „Evanghelist al Vechiului Testament”. Într-o perfectă armonie cu Evanghelia, poemul se ridică deasupra altor lucrări literare. Deși este incredibil de scurt, fiecare propoziție este plină de semnificații profunde care descoperă miezul căutării lui Dumnezeu de a salva o rasă cufundată și pierdută în păcat.

 

Aceasta nu este esența cuvintelor lui Isaia. El și-a pregătit audiența dezvoltând subiectul despre Mesia încă din prima parte a cărții sale. Urmărind viața lui Mesia pe pământ, profetul a început de la zămislirea și nașterea Lui (Isaia 7:14), I-a prezentat identitatea: Împărat divin din dinastia lui David (Isaia 9:6,7), a descris detaliat lucrarea Lui de refacere a lui Israel (Isaia 11:1-16) și lucrarea liniștită de eliberare de nedreptate și suferință (Isaia 42:1-7). Apoi, a dezvăluit că marea dramă a lui Mesia include tragedia înainte de înălțare (Isaia 49:1-12; 50:6-10). Poemul Robului suferind sondează adâncimile tragediei.

 

2. Recitește secțiunile poemului enumerate mai sus. Ce spun despre Mesia? Cum ne pregătesc pentru ce urmează în Isaia 52 și 53? Sau doar fac să pară și mai frapant ce se întâmplă în Isaia 52 și 53?

 

Isaia 52

„Trezeşte-te, trezeşte-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine niciun om netăiat împrejur sau necurat. 2 Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te şi şezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ţi legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului! 3 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Fără plată aţi fost vânduţi şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint”. 4 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Odinioară, poporul Meu s-a pogorât să locuiască pentru o vreme în Egipt, apoi asirianul l-a asuprit fără temei. 5 Şi acum, ce am să fac aici – zice Domnul – când poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui strigă de bucurie – zice Domnul – şi cât e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu. 6 De aceea, poporul Meu va cunoaşte Numele Meu, de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: ‘Iată-Mă!’ 7 Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul tău împărăţeşte!’ 8 Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. 9 Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi răscumpără Ierusalimul. 10 Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.” 11 „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului! 12 Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă, căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.” 13 Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus. 14 După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor –, 15 tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui, împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră”.

 

Isaia 53

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? 2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. 10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune[a] pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi”.

 

Preambulul poemului cuprinde un contrast șocant: Robul va propăși și Se va înălța, dar înfățișarea Lui va fi atât de schimbată, încât va fi de nerecunoscut. Cine poate să creadă așa ceva? Isaia 53:2,3 începe o coborâre dureroasă de la originea și înfățișarea obișnuită al Robului la suferința și lepădarea Sa. Apoi se explică faptul că El suferă, de fapt, pedeapsa noastră pentru a ne aduce vindecare. Poemul continuă cu coborârea Robului nevinovat spre mormânt, iar, în final, Robul ajunge să primească răsplata măreață prevăzută la începutul poemului. La versetul 13, se precizează că jertfa Lui pentru mântuirea altora este din voia lui Dumnezeu.

 

Compară acest poem cu Filipeni 2:5-11: Isus, care este chipul lui Dumnezeu, Se smerește, dezbrăcându-Se și luând chip de rob, smerindu-Se până la moarte, cea mai dureroasă și dezonorantă moarte, moartea pe cruce. Însă Dumnezeu Îl înalță nespus ca toți să-L recunoască ca Domn (compară cu Isaia 49:7).

 

Ce spune Isaia că a făcut Isus pentru noi? Ce înseamnă pentru noi?

 

 

Post-ul [luni, 1 martie] Poemul Robului suferind apare prima dată în Studiu Biblic.