[vineri, 29 ianuarie] Un gând de încheiere



 

 

„Inima oricărui tată pământesc veghează asupra fiului său. El privește fața copilașului său și tremură la gândul că viața lui ar putea fi oricând în pericol. El dorește din toată inima să își ferească scumpa odraslă de puterea lui Satana, să-l țină departe de ispite și luptă. Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu să înfrunte o luptă și mai înverșunată și un risc mult mai înfricoșător, ca, în felul acesta, cărarea vieții să poată fi făcută sigură pentru copilașii noștri.” – Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”, p. 49

 

„Isus Hristos a consimțit să Se unească cu cel necredincios și păcătos și să fie părtaș la natura omului, să-Și dea sângele și viața Sa ca o jertfă pentru păcat. În sfatul cerului, vina omului a fost cântărită, mânia provocată de păcat a fost măsurată, și totuși, Isus Și-a făcut cunoscută hotărârea că va lua asupra Sa responsabilitatea de a îndeplini condițiile prin care speranța să fie dusă omenirii căzute.” – Ellen G. White, „The Signs of the Times”, 5 martie 1896

 

Rezumat: În zilele lui Isaia, al cărui nume înseamnă „Mântuirea Domnului”, Dumnezeu i-a promis rămășiței poporului Său izbăvirea de sub asuprirea care urma să vină ca o consecință a apostaziei naționale. Această profeție de speranță își găsește împlinirea supremă în Domnul Isus, al cărui Nume înseamnă „Domnul este mântuire”.

 

 

Post-ul [vineri, 29 ianuarie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.