[luni, 4 ianuarie] „Sfânt, sfânt, sfânt!”
Regele moare în timp de mari frământări politice (asirienii sunt pe picior de război). Pentru Isaia, ar fi putut fi niște vremuri înfricoșătoare dacă nu ar fi fost sigur că Domnul deține controlul. Când a fost luat în viziune, Isaia a contemplat slava arzătoare de deasupra tronului lui Dumnezeu, a auzit corul serafimilor (serafimi înseamnă „cei care ard”) care strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt!”, a simțit zguduirea ca de cutremur a casei și a privit prin vârtejul de fum care umplea templul. Trebuie să fi fost o experiență uluitoare pentru profet. Isaia știa acum, cu siguranță, cine deținea controlul, în ciuda tuturor evenimentelor.
2. Unde este Domnul în vedenia aceasta? (vers. 1). De ce i Se arată lui Isaia aici, spre deosebire de alte descoperiri? Vezi Exodul 25:8; 40:34-38.
„Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor”.
„34 Atunci, norul a acoperit cortul întâlnirii şi slava Domnului a umplut cortul. 35 Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui şi slava Domnului umplea cortul. 36 Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului. 37 Şi când nu se ridica norul, nu porneau până ce nu se ridica. 38 Norul Domnului era deasupra cortului ziua, iar noaptea era un foc înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor”.
Ezechiel, Daniel și Ioan erau în exil când au primit vedeniile (Ezechiel 1:1; Daniel 7:9,10 și Apocalipsa 4:5). Asemenea lui Isaia, ei aveau nevoie de mângâiere și de o încurajare specială că Domnul era încă la cârmă, chiar dacă lumea lor se prăbușea. (Daniel și Ezechiel erau prizonieri într-o națiune păgână care o nimicise pe a lor, iar Ioan era exilat pe o insulă pustie din porunca unei puteri politice ostile.) Fără îndoială, aceste vedenii le-au dat asigurarea de care aveau nevoie pentru a rămâne credincioși în timp de criză.
„Când a văzut această descoperire de slavă și maiestate a Domnului lui, Isaia a fost copleșit de simțământul curăției și sfințeniei lui Dumnezeu. Ce contrast izbitor era între desăvârșirea neasemuită a Creatorului său și calea păcătoasă a acelora care, ca și el, se număraseră multă vreme printre cei ce formau poporul ales al lui Israel și Iuda!” – Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 308
Sfințenia lui Dumnezeu este un element esențial în viziunea lui Isaia. Domnul este sfânt și El cere din partea poporului Său sfințenie, o sfințenie pe care El i-o va da doar dacă se va pocăi, se va întoarce de la căile lui rele și I se va supune cu credință și ascultare.
Toți am trecut prin situații în care totul părea pierdut. Chiar dacă nu ai primit o viziune a slavei Domnului așa ca Isaia, cum te-a susținut Domnul și ți-a întărit credința atunci? Ce ai învățat din acele experiențe?
Post-ul [luni, 4 ianuarie] „Sfânt, sfânt, sfânt!” apare prima dată în Studiu Biblic.
