[miercuri, 4 noiembrie] O credință mare



 

Isus este Marele Învățător. Adevăratul caracter al lui Dumnezeu strălucește prin învățăturile Sale și, de asemenea, și în viața Lui. Așadar, una dintre relatările Evangheliei este extraordinară – ea ne arată că, atunci când cineva Îi întoarce vorba, Isus încă ascultă.

 

5. Ucenicii lui Isus nu au răbdare cu femeia siro-feniciană și chiar Isus pare să o respingă. Ce metodă a folosit Isus în acest caz, pentru a le oferi o lecție ucenicilor?

 

Matei 15:21-28

„21 Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” 23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi”. 24 Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” 26 Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. 28 Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.”Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela”.

 

Marcu 7:24-30

„24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor”. 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta”. 30 Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat şi ieşise dracul din ea”.

 

Isus Se afla prin părțile Tirului și ale Sidonului, un loc cu mulți străini și înțesat de tensiuni etnice. Locuitorii vorbitori de limba greacă priveau de sus la acești evrei de la țară, care, la rândul lor, îi desconsiderau pe greci.

 

Nu cu mult timp înainte, Irod, guvernatorul-marionetă al Galileei – care era locul de baștină al lui Isus –, îl executase pe Ioan Botezătorul. Dar Ioan a fost un om a cărui viziune Isus o împărtășise, iar executarea părea a fi de rău augur. Isus a stat față-n față cu pericolul misiunii Sale. Simțind tensiunea, Isus a intrat într-o casă, sperând că nimeni nu avea să știe că era acolo (după cum ne spune Marcu în relatarea lui). Dar femeia L-a găsit.

 

În cultura din timpul și locul acelea, o femeie nu avea dreptul să se afirme. În plus, această femeie aparținea unei culturi și unui popor pentru care evreii nu aveau timp, iar acest lucru a fost încă un dezavantaj pentru ea.

 

Dar fiica femeii era bolnavă. Ea voia ajutor și a insistat să-l ceară. Isus a respins-o și cuvintele Lui ar fi putut să-i rănească simțămintele.

 

Și apoi s-a întâmplat ceva ieșit din comun. Ea a răspuns. Era familiarizată cu câinii – spre deosebire de evrei, care nu aveau astfel de animale de companie –, și a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Replica a fost convingătoare. Iar Isus a vindecat-o pe fiica ei.

 

Cum ai fi reacționat dacă ai fi fost în locul femeii siro-feniciene și te-ai fi confruntat cu aparentul refuz al lui Isus?

 

 

Post-ul [miercuri, 4 noiembrie] O credință mare apare prima dată în Studiu Biblic.