[joi, 1 octombrie] Cei ce disprețuiesc autoritatea

 

Unii oameni parcă sunt „făcuți pentru sala de clasă”. Au nevoie să învețe foarte puțin pentru a lua note foarte mari. Ei asimilează foarte ușor materia, cunoștința pare că se lipește de ei. Capitolele 1 și 2 din 2 Petru arată în mod evident că educația noastră în Hristos este o experiență cu șanse egale pentru aceia care se vor dedica învățării. Dar cuvintele încurajatoare din 2 Petru 1 sunt în contrast cu avertizarea solemnă din 2 Petru 2.

 

5. Ce cuvinte aspre, de condamnare, adresează Petru în versetele de mai jos? Ce speranță măreață ne este totuși pusă înainte? (Vezi vers. 9.)

 

2 Petru 2:1-17

„Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. 2 Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. 3 În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite. Dar condamnarea lor, dată cu mult timp în urmă, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu dormitează. 4 Căci dacă nu i-a cruţat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar şi i-a lăsat în lanţurile beznei[c], unde sunt ţinuţi până la judecată, 5 dacă n-a cruţat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioşi, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii – împreună cu alţi şapte, 6 dacă a condamnat El cetăţile Sodoma şi Gomora la distrugere, transformându-le în cenuşă şi făcându-le astfel un exemplu cu privire la ce urmează pentru cei neevlavioşi, 7 însă l-a scăpat pe Lot, un om drept, care era necăjit de felul de viaţă depravat al celor nelegiuiţi 8 (căci omul acesta drept, în timp ce trăia în mijlocul lor, era chinuit zi de zi în sufletul său drept de faptele nelegiuite pe care le vedea şi auzea), 9 înseamnă că Domnul ştie cum să-i scape pe cei evlavioşi din încercare şi cum să-i ţină pe cei nedrepţi sub pedeapsă, până în ziua judecăţii, 10 mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii şi dispreţuiesc autoritatea. Ei sunt îndrăzneţi, aroganţi şi nu se tem să-i batjocorească pe cei glorioşi, 11 pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc în prezenţa Domnului vreo condamnare batjocoritoare împotriva acestora. 12 Însă aceşti oameni, ca nişte vieţuitoare fără raţiune, care au doar instinctul, născute să fie prinse şi ucise, batjocoresc ceea ce nu cunosc, şi, prin urmare, vor fi nimiciţi în însăşi depravarea lor, 13 suferind astfel răsplata pentru nelegiuirea lor. Considerând ca fiind o plăcere să trăiască în chef în timpul zilei, ei sunt ca nişte pete şi defecte. Astfel, ei chefuiesc dedându-se la plăceri înşelătoare atunci când se ospătează împreună cu voi. 14 Au ochii plini de adulter, sunt nesătuli în ce priveşte păcatul, momesc sufletele nestatornice, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt nişte copii blestemaţi; 15 au părăsit calea cea dreaptă şi s-au rătăcit urmând calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit răsplata nedreptăţii. 16 Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriţă necuvântătoare i-a vorbit cu glas omenesc şi a împiedicat nebunia profetului. 17 Ei sunt nişte izvoare secate, nişte ceţuri alungate de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă”.

 

Ce mustrare aspră pentru cei ce disprețuiesc autoritatea, situație care există și în zilele noastre! Ca trup al bisericii, noi trebuie să lucrăm pornind de la premisa existenței unor anumite niveluri de autoritate (vezi Evrei 13:7,17,24) și suntem chemați să ne supunem și să ascultăm de cei care reprezintă această autoritate, cel puțin în măsura în care ei înșiși sunt credincioși Domnului.

 

Dar, pe fondul acestei condamnări aspre, Petru ne prezintă și celălalt punct de vedere (vers. 9): deși Dumnezeu este în stare să-i alunge pe cei care au ales înșelăciunea, „Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici”. Alături de avertizarea de a evita ispita, educația creștină oferă și învățătura despre diferitele moduri prin care Dumnezeu poate și chiar ne eliberează de ea și ne ajută să ne ferim de cei care „vor strecura pe furiș erezii distrugătoare” (vers. 1). De asemenea, întrucât disprețuirea autorității este condamnată, educația creștină trebuie să cuprindă și învățarea modului corect de a-i înțelege pe „mai-marii” noștri, de a ne supune și de a asculta de ei (Evrei 13:7).

 

Deși nu putem spune că Adam și Eva au disprețuit autoritatea, totuși ei au ales să nu asculte de ea. Și abaterea lor a fost foarte gravă pentru că ei s-au împotrivit fățiș poruncii date de Dumnezeu Însuși pentru binele lor.

 

Gândește-te mai mult la ideea de autoritate, nu doar în biserică sau în familie, ci și în viață, în general. Cum trebuie exercitată autoritatea în mod adecvat și de ce trebuie să ne supunem ei?

 

 

Post-ul [joi, 1 octombrie] Cei ce disprețuiesc autoritatea apare prima dată în Studiu Biblic.