[marţi, 9 iunie] Identificarea cornului mic
Secole la rând, reformatorii protestanți au identificat cornul cel mic din Daniel 7 și Daniel 8 ca fiind Biserica Catolică. De ce?
4. Care sunt caracteristicile cornului mic în ambele capitole? Cum îl putem identifica?
Daniel 7:1-25
”În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3 Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. 5 Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinţi, şi i s-a zis: ‘Scoală-te, şi mănâncă multă carne!’ 6 După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire. 7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. 8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile Lui, ca un foc aprins. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 11 Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. 13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 15 Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: 17 ‘Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. 18 Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’ 19 În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea – 20 şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. 21 Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, 22 până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. 23 El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. 24 Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. 25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.”
Daniel 8:1-13
”În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. 2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3 Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic. 5 Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8 Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. 10 S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?’”
Există șapte caracteristici comune cornului mic din Daniel 7 și celui din capitolul 8:
(1) ambele sunt descrise ca fiind un corn;
(2) ambele sunt puteri persecutoare (7:21,25; 8:10,24);
(3) ambele se înalță singure și rostesc cuvinte de hulă (7:8,20,25; 8:10,11,25);
(4) ambele țintesc poporul lui Dumnezeu (7:25; 8:24);
(5) unele aspecte din activitatea lor au fost trasate de timpul profetic (7:25; 8:13,14);
(6) ambele vor fi până la sfârșitul timpului (7:25,26; 8:17,19)
(7) ambele vor fi distruse în mod supranatural (7:11,26; 8:25).
Istoria identifică prima împărăție ca fiind Babilonul (Daniel 2:38), a doua – Medo-Persia (8:20) și a treia – Grecia (8:21). Istoria arată clar că după aceste împărății urmează Roma. În Daniel 2, fierul care reprezintă Roma merge în continuare până la labele picioarelor din fier amestecat cu lut, adică până la sfârșitul timpului. Cornul cel mic din Daniel 7 iese din fiara a patra, dar rămâne parte din ea.
Ce putere a ieșit din Roma și și-a continuat influența politico-religioasă cel puțin o mie două sute șaizeci de ani (Daniel 7:25)? Doar o singură putere se potrivește istoriei și profeției – papalitatea. Ea a venit la putere din cele zece triburi barbare ale Europei, „smulgând” trei dintre ele (vers. 24). Ea „se va deosebi de înaintași”, este unică în comparație cu celelalte; „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt” (vers. 25) și „s-a înălțat până la căpetenia oștirii” (Daniel 8:11), uzurpând rolul lui Isus și înlocuindu-L cu papa. Papalitatea a împlinit profeția care spunea că îi va persecuta „pe sfinții Celui Preaînalt” (Daniel 7:25) și va alunga „o parte din oștirea” cerurilor (Daniel 8:10) în timpul Contrareformei, când protestanții au fost măcelăriți. Papalitatea a încercat „să schimbe vremurile și legea” (Daniel 7:25) prin scoaterea poruncii a doua și schimbarea Sabatului în duminică.
În Daniel 2, 7 și 8, după Grecia se înalță o putere care va exista până la sfârșitul timpului. Care altă putere ar putea fi în afară de Roma, în etapa papală? Indiferent cât de incorect politic pare, de ce este aceasta o învățătură esențială a întreitei solii îngerești și astfel, o componentă semnificativă a adevărului prezent?
