[luni, 1 iunie] Isaia, Ezechia şi Sanherib

 

 

2. În următoarele pasaje este relatată o campanie asiriană împotriva lui Iuda. Cum Îşi eliberează Dumnezeu poporul?

 

Isaia 36:1-3

”În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat. 2 Şi împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. 3 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el, cu logofătul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul).”

 

Isaia 37:14-38

”14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului, 15 şi i-a făcut următoarea rugăciune: 16 „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! 17 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 18 Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor 19 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” 21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 23 Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel; 24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: «Cu mulţimea carelor mele, m-am suit pe vârful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. 25 Am săpat izvoare şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.» 26 Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături. 27 Şi locuitorii lor sunt neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi: sunt ca iarba de pe câmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic. 28 Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea. 29 Deci, pentru că eşti mânios împotriva Mea şi mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’ 30 Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte singur de la sine şi în al doilea an, ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an, veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor. 31 Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului, cei izbăviţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor. 33 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. 34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, 35 căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David!’ ” 36 Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a rămas la Ninive. 38 Şi, pe când stătea cu faţa la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.”

 

În 701 î.Hr., Sanherib a pornit o campanie împotriva lui Iuda, relatată în Biblie, dar și de Sanherib însuși în mai multe moduri. În analele istorice descoperite în Ninive, capitala sa, el se laudă astfel: „Patruzeci și șase dintre cetățile sale [ale lui Ezechia] puternic fortificate și nenumărate sate mai mici din împrejurimi le­-am împrejmuit și le­-am cucerit.” În palatul din Ninive, Sanherib își sărbătorește biruința asupra cetății Lachis, acoperind pereții unei încăperi centrale cu basoreliefuri care reprezintă asediul și bătălia. Săpăturile recente de la Lachis au descoperit ruinele rămase în urma distrugerii masive a cetății după ce a fost incendiată de Sanherib. Dar Ierusalimul a fost cruțat în mod minunat. Sanherib s­-a putut mândri doar cu următoarele: „În ce îl privește pe Ezechia, Iudeul, l-­am închis în cetatea lui ca pe o pasăre în colivie.” Nicio descriere a distrugerii Ierusalimului, nimic despre prizonierii de război luați în robie.

 

Este adevărat că Ierusalimul a fost împresurat, dar Biblia ne spune că asediul a durat doar o zi, după care Îngerul Domnului a eliberat cetatea, cum fusese profetizat de Isaia: „Așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu­-i va sta înainte cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-­o scap, din pricina Mea și din pricina robului Meu David»” (Isaia 37:33­-35).

 

Doar Lachisul este descris în detaliu în Ninive, capitala asiriană. Ierusalimul nu apare pe pereții palatului. Sanherib s­-a putut mândri doar cu victoria asupra Lachisului. Supremația Dumnezeului cerului este demonstrată în eliberarea poporului Său. El a văzut agresivitatea asirienilor. El a auzit cuvintele rugăciunii lui Ezechia. Dumnezeu a intervenit în istorie.

 

Să nu uităm că Dumnezeul care a eliberat Israelul în mod atât de minunat atunci este același Dumnezeu la care ne rugăm, pe care ne bizuim și în care ne încredem și noi!