[duminică, 29 martie] Cuvântul viu al lui Dumnezeu
Chiar înainte de moartea sa, Moise, autorul primelor cinci cărți ale Bibliei, prezintă înaintea poporului o cântare (Deuteronomul 31:30; 32:143).
1. Cum descrie Moise Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea sa în viaţa evreilor care erau chiar la hotarul ţării făgăduite?
Deuteronomul 32:45-47
”45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.””
În aceste ultime cuvinte ale lui Moise găsim un îndemn puternic. Cerându-le să-și „pună la inimă” cuvintele pe care Dumnezeu li le transmisese prin el, Moise dorea să scoată în evidență faptul că privirea israeliților trebuia să rămână ațintită spre Dumnezeu și spre voia Lui pentru viața lor. Învățându-i aceste cuvinte și pe copii, fiecare generație urma să transmită mai departe planul mântuirii prezentat de Dumnezeu prin legământ. Ei nu trebuiau să aleagă la care cuvinte să ia seama, ci să păzească sau să asculte de „toate cuvintele legii acesteia” (vers. 46).
La sfârșitul istoriei acestui pământ, Dumnezeu va avea un popor care va rămâne credincios întregii Scripturi, adică va păzi poruncile lui Dumnezeu și va avea credința lui Isus (Apocalipsa 12:17). Acești oameni vor rămâne credincioși învățăturilor Bibliei, căci ea asigură nu doar viață din belșug pe acest pământ, ci un destin veșnic în casa pe care Isus o pregătește pentru noi (Ioan 14:13).
2. Ce legătură este între Cuvântul care S-a făcut trup şi revelaţia şi inspiraţia Scripturii?
Ioan 1:1-5,14
”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. 6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume. 10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 15 Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine’. 16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har; 17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. 18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.””
Ioan 14:6
”Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Întreaga Scriptură vorbește despre Isus. Venirea Lui în trup ca Mesia a fost împlinirea făgăduințelor din Vechiul Testament. În faptul că El a trăit, a murit, a înviat și S-a înălțat la cer nu avem doar confirmarea Scripturii, ci, chiar mai mult, avem marea făgăduință a vieții veșnice într-o existență cu totul nouă.
Citește din nou Deuteronomul 32:47. Cum ai trăit personal adevărul care spune că ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu „nu este un lucru fără însemnătate”? De ce credința în Dumnezeu și ascultarea de Cuvântul Său nu sunt în zadar?
