[luni, 2 martie] Să cerem har!

prayingg2 Studii Majori

 

 

2. Pe ce şi-a întemeiat Daniel cererea de a primi har?

 

Daniel 9:3-19

”3 Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. 4 M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, şi I-am făcut următoarea mărturisire: ‘Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! 5 Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. 6 N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. 7 Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! 8 Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! 9 La Domnul, Dumnezeul nostru, însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10 N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii, 11 ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. 12 El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, şi noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău. 14 De aceea, şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. 15 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire. 16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri sunt Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. 17 Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit! 18 Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!’”

 

Să observăm în special câteva puncte în această rugăciune.

 

În primul rând, nicăieri în rugăciunea lui, Daniel nu a cerut vreo explicație pentru calamitățile care s­-au abătut asupra poporului iudeu. El cunoștea motivul. Chiar în mijlocul rugăciunii, Daniel a menționat motivul: „N­-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii” (Daniel 9:10). Ultima dată când am văzut că Daniel avea nevoie să înțeleagă ceva a fost la sfârșitul capitolului 8 din Daniel, unde spunea că nu înțelege vedenia celor două mii trei sute de seri și dimineți (Daniel 8:27).

 

În al doilea rând, această rugăciune era un apel la harul lui Dumnezeu, la bunăvoința lui Dumnezeu de a­-Și ierta poporul deși păcătuise și făcuse multe rele. Într­-un sens, vedem aici o ilustrare puternică a Evangheliei – oamenii păcătoși care nu au vreun merit al lor, totuși caută har pe care nu îl merită și iertarea pe care nu au câștigat-­o. Nu este acesta un exemplu al situației în care ne aflăm și noi, personal, înaintea lui Dumnezeu?

 

3. Ce alt motiv a mai prezentat Daniel înaintea Domnului pentru a primi răspuns la rugăciune?

 

Daniel 9:18,19

”18 Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!’”

 

Un alt aspect al rugăciunii lui merită atenția noastră: Daniel a invocat onoarea Numelui lui Dumnezeu. Rugăciunea nu era motivată de avantajul lui Daniel sau al poporului său, ci de onoarea Numelui lui Dumnezeu (Daniel 9:17­-19). Cu alte cuvinte, cererea lui trebuia să primească răspuns pentru ca Numele lui Dumnezeu să fie onorat.

 

Citește 2 Împăraţi 19:15-19. Care sunt asemănările dintre rugăciunea lui Ezechia și rugăciunea lui Daniel? Cum ne spune Matei 5:16 că Îl putem proslăvi și noi pe Dumnezeu?