[luni, 9 decembrie] Leviţii în ţinuturile lor

 

 

2. Ce a încercat să remedieze Neemia?

 

Neemia 13:10-14

”10 Am auzit, de asemenea, că părţile leviţilor nu li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în ţinutul lui. 11 Am mustrat pe dregători şi am zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus iarăşi în slujba lor. 12 Atunci, tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn. 13 Am dat cămările în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc şi lui Pedaia, unul din leviţi, şi le-am adăugat şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioşi. Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor. 14 Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri şi nu uita faptele mele evlavioase, făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!”

 

Cântăreții, cei care păzeau poarta și alți slujitori de la templu au trebuit să se întoarcă în ținuturile lor pentru a­-și hrăni familiile, deoarece lucrarea Domnului nu mai era susținută. Întreg sistemul de zecimi și daruri care fusese instituit cu atâta trudă era dat uitării acum. Neemia trebuia să o ia de la capăt. Faptul că a aruncat totul afară din încăpere arată disperarea lui.

 

„Nu numai că templul fusese profanat, dar și darurile fuseseră folosite necinstit. Aceasta tindea să descurajeze dărnicia oamenilor. Ei își pierduseră zelul și înflăcărarea și nu-­și mai dădeau zecimile cu tragere de inimă. Vistieria Casei Domnului era întreținută cu zgârcenie; mulți dintre cântăreți și alți angajați în slujba templului, neprimind sprijin suficient, părăsiseră lucrarea lui Dumnezeu pentru a lucra în altă parte.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 670

 

Dar toți cei din Iuda s­-au unit din nou și au refăcut ce fusese distrus. Poporul era de partea lui Neemia, împotriva lui Tobia și Eliașib, deoarece probabil că își dăduse seama că Neemia făcea tot ce putea pentru binele oamenilor. În plus, Neemia a încredințat supravegherea templului unor bărbați credincioși și demni de încredere. Ei au fost însărcinați să strângă zecimile și darurile, asigurându­-se că bunurile erau depozitate corespunzător și resursele erau împărțite așa cum trebuia. Cu alte cuvinte, Neemia s­-a întors și a dezrădăcinat sistemul corupt de conducere.

 

Deși Neemia numise bărbați credincioși peste organizația de la templu, Eliașib, marele­-preot care era corupt, nu și­-a pierdut poziția, deoarece o avea ca urmaș al lui Aaron. Lucrarea lui de la templu probabil că a fost stingherită de măsurile lui Neemia de a numi alți bărbați în îndeplinirea unora dintre responsabilitățile marelui­-preot, însă el încă era marele­-preot. Citește Neemia 13:14. Ce era atât de omenesc în rugăciunea lui?