[joi, 7 noiembrie] Bucuria Domnului
„Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10) ne reamintește că voia lui Dumnezeu este să fim fericiți și să ne bucurăm de viață. Mai mult, aceasta nu este o fericire oarecare, ci acea fericire care vine din conștiența faptului că Îl cunoaștem pe Dumnezeu și știm că El ne iubește. Ar trebui ca în fiecare zi să ne desfătăm în Domnul, în bunătatea Sa și să ne bucurăm văzând tot ce ne-a oferit. Mai mult, desfătarea în Domnul ne dă puterea de a face față problemelor fiecărei zile.
7. Ce au făcut poporul și conducătorii cu acea ocazie?
Neemia 8:13-18
”13 A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi leviţii s-au strâns la cărturarul Ezra ca să audă tâlcuirea cuvintelor Legii. 14 Şi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii lunii a şaptea. 15 Atunci au trimis să răspândească vestea aceasta în toate cetăţile lor şi la Ierusalim: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.” 16 Atunci, poporul s-a dus şi a adus ramuri şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor şi pe locul deschis de la poarta lui Efraim. 17 Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi a locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie. 18 Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit.”
A doua zi, conducătorii poporului au venit la Ezra ca să afle mai multe din Cartea lui Dumnezeu. Această inițiativă arăta dorința lor de a conduce poporul către Dumnezeu. Ei au înțeles că nu puteau conduce poporul în direcția cea bună dacă nu Îl căutau pe Dumnezeu și nu căutau la El înțelepciune.
8. Ce li se poruncise israeliţilor să facă și de ce?
Leviticul 23:39-43
”39 În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, când veţi strânge roadele ţării, să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă şi a opta să fie tot o zi de odihnă. 40 În ziua întâi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile. 41 În fiecare an să prăznuiţi sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri. În luna a şaptea s-o prăznuiţi. 42 Şapte zile să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi, 43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.””
Neemia 8:15 face referire la faptul că ceea ce făceau ei era în conformitate cu un „stă scris”. Aici vedem un alt exemplu al seriozității cu care doreau să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu în principal pentru că, după decenii de robie, învățaseră lecția și știau care sunt consecințele neascultării. De asemenea, în Leviticul se spune că ei trebuiau să țină sărbătorile și să se „bucure înaintea Domnului șapte zile” (23:40). Cu alte cuvinte, când își aminteau de mila lui Dumnezeu, de harul Său și de mântuire, trebuiau să se bucure de tot ce făcuse Dumnezeu pentru ei.
Gândește-te la tot ce am primit prin Isus, daruri simbolizate prin sărbătorile vechiului Israel. Cum putem învăța să ne bucurăm în Domnul chiar și în încercări? De ce, în special atunci, este foarte important să facem acest lucru?
