[vineri, 25 octombrie] Un gând de încheiere
„Descurajarea și împotrivirea pe care clăditorii din zilele lui Neemia le-au întâmpinat atât din partea vrăjmașilor, cât și a pretinșilor prieteni sunt tipice pentru experiența pe care o vor avea astăzi cei care lucrează pentru Dumnezeu. Creștinii sunt puși la probă nu numai prin mânia, nemulțumirea și cruzimea vrăjmașilor, ci și prin indolența, nehotărârea, încropeala și trădarea pretinșilor prieteni și a celor care ar trebui să ajute.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 644
„Devoțiunea hotărâtă a lui Neemia față de lucrarea Domnului și încrederea lui tot atât de hotărâtă în Dumnezeu au fost motivul eșecului vrăjmașilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o pradă ușoară în ispită, dar, în viața care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, răul nu găsește sprijin. Credința aceluia care înaintează continuu nu slăbește, căci, mai presus de orice, dincolo de orice, mai adâncă decât orice, el recunoaște Dragostea Infinită, care face ca toate lucrurile să îndeplinească planul Său cel bun. Adevărații slujitorii ai lui Dumnezeu lucrează cu o hotărâre care nu slăbește, deoarece ei depind continuu de tronul harului.” – Ibidem, p. 660
Studiu suplimentar:
Ellen G. White, ”Profeți și regi”, capitolele „Constructorii pe ziduri”, „Mustrare împotriva asupririi” și „Uneltiri păgâne”.
