[joi, 17octombrie] Responsabilitatea noastră
Când suntem chemați de Dumnezeu, avem totuși libertatea de a accepta sau a respinge chemarea Sa, la fel cum avem libertatea de a accepta sau a respinge mântuirea pe care El le-o oferă tuturor. Poate că El ne pune în anumite poziții, dar noi putem alege să nu urmăm îndemnurile Sale. El dorește ca noi să facem anumite lucruri pentru El, la fel cum ne cheamă să fim asemenea Lui. Când Dumnezeu ne alege pentru o anumită lucrare, această alegere face parte din planul Său pentru mântuirea noastră. Făcând ceea ce El ne cheamă să facem, noi descoperim în viața noastră realitatea mântuirii pe care El ne-a dat-o.
Saul a fost ales să fie împărat. Din nefericire, el nu și-a predat niciodată pe deplin inima lui Dumnezeu, în ciuda poziției și a misiunii încredințate. Doar pentru că cineva este chemat de Dumnezeu la o lucrare anume pentru El nu înseamnă că acea persoană Îl va accepta pe Dumnezeu. Liberul arbitru rămâne factorul determinant și, dacă noi nu ne lăsăm călăuziți de Dumnezeu, putem pierde totul.
7. Ce ne învaţă următoarele pasaje despre ce se întâmplă când Domnul cheamă pe cineva la o lucrare?
Exodul 3:4,10-12,20
”4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
10 Acum vino. Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” 11 Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” 12 Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine, şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”
20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.”
Exodul 4:1,11,12,27-31
”1 Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ţi S-a arătat Domnul!’ ”
11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12 Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
27 Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat. 28 Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă. 29 Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel. 30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise şi Moise a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.”
Răspunsul nostru poate fi ca răspunsul lui Ezra și Neemia, care au mers înainte fără să pună întrebări, sau putem fi asemenea lui Moise, care a avut obiecții și scuze. Într-un final și Moise a mers, dar nu fără a încerca să scape mai întâi. El s-a opus, spunând că nu este suficient de bun, un nimeni care nu avea o poziție importantă. Cum să-l asculte Faraon pe el? Moise se temea că poporul evreu ar fi putut să nu îl creadă sau să nu îl asculte și lucrarea lui ar fi fost în zadar. Mai mult, el s-a plâns că nu era calificat și că nu avea aptitudinile necesare – „eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară” (Exodul 4:10). Într-un final, a cerut în mod deschis ca Dumnezeu să trimită pe altcineva. Și totuși, când citim despre Moise, vedem ce lider puternic, deși cu greșeli, a devenit Moise. El a îndeplinit cu credincioșie lucrarea la care l-a chemat Dumnezeu.
Ce scuze găsim noi adesea, care ne împiedică să facem lucrurile pe care știm că Dumnezeu dorește să le facem?
