[marți, 10 septembrie] Speranța învierii
Speranța creștină în a doua venire a lui Isus nu înseamnă doar a aștepta un viitor strălucit. Pentru primii creștini, învierea lui Isus a făcut ca făgăduința revenirii Sale să fie o realitate puternică. Dacă El a putut să iasă din mormânt, lucru pe care l-au văzut cu ochii lor, cu siguranță că El putea să revină pentru a încheia planul de îndepărtare a păcatului și a efectelor sale și de reînnoire a lumii (1 Corinteni 15:22,23).
Pentru apostolul Pavel, învierea a fost elementul-cheie al speranței revenirii lui Isus. El a arătat că tot ce predicase și credința însăși au sens numai ca urmare a învierii lui Isus: „Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică” (1 Corinteni 15:17). Meditează la cuvintele lui de aici și la importanța învierii lui Hristos pentru speranța noastră.
3. Cum i-ai explica unui necredincios interesat de ce adevărul despre înviere este central în speranţa creștină?
1 Corinteni 15:12-19
”12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? 13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. 14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. 17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre 18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”
Ucenicii au fost transformați de faptul că L-au văzut pe Isus înviat. El îi trimisese mai înainte să vestească prin cuvânt și faptă Împărăția lui Dumnezeu (Matei 10:5-8), dar moartea lui Isus le spulberase curajul și le zdrobise orice speranță. Misiunea încredințată după aceea (Matei 28:18-20) de Domnul lor cel înviat și împuternicită de revărsarea Duhului Sfânt (Faptele 2:1-4) i-a impulsionat să vestească Evanghelia și să trăiască după legea Împărăției celei noi.
Eliberați de puterea și de teama morții, primii credincioși au trăit plini de curaj și au mărturisit Numele lui Isus (1 Corinteni 15:30,31). Răul care aduce moartea este același rău care aduce suferință, nedreptate, sărăcie și asuprire, în toate formele sale. Totuși, datorită lui Isus și a biruinței Sale asupra morții, toate acestea se vor sfârși într-o zi. „Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea”
(1 Corinteni 15:26).
De fapt, indiferent cum i-am ajuta acum pe oameni, ei tot vor muri. Ce ne învață acest adevăr crud despre cât de important este să le spunem tuturor despre speranța pe care o pot găsi în moartea și învierea lui Isus?
