[vineri, 2 august] Un gând de încheiere

 

 

„Prorocii și-au ridicat glasul împotriva apăsării și a nedreptății flagrante, a luxului ieșit din comun și a extravaganței, a petrecerilor și a beției nerușinate, a destrăbălării și a desfrânării josnice din vremea lor, dar protestele lor, precum și mustrarea păcatelor erau zadarnice.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 282.

 

„Aceste rostiri clare ale prorocilor … să fie primite de noi ca fiind glasul lui Dumnezeu pentru fiecare suflet. Să nu pierdem din vedere nicio ocazie de a face fapte de milă, de chibzuire plină de bunătate și de curtenie creștină pentru cei împovărați și deprimați.” – Ibidem, p. 327

 

Rezumat:

Profeții Vechiului Testament au arătat și apărat întotdeauna calea și voia lui Dumnezeu pentru popor. Reflectând preocuparea lui Dumnezeu, soliile lor se concentrau pe dreptate pentru cei săraci și asupriți. Apelurile de întoarcere la Dumnezeu includeau și oprirea nedreptății, lucru pe care El făgăduise să Îl înfăptuiască prin viziunea Sa pentru un viitor mai bun pentru poporul Său.

 

Studiu suplimentar:

Ellen G. White, ”Profeți și regi”, capitolele „Robia asiriană” și „Chemarea lui Isaia”.