[miercuri, 10 iulie] A doua zecime
Mulți creștini recunosc și urmează învățăturile Bibliei cu privire la zecime. Având la bază textul din Maleahi 3:10, aceasta este o formulă simplă prin care credincioșii dau zece procente din venitul lor pentru a susține lucrarea bisericii de răspândire a Evangheliei. Fiindu-le încredințată această zecime, de obicei bisericile au reguli stricte cu privire la folosirea acestor fonduri care sunt direcționate în special spre susținerea directă a lucrării și a evanghelizării.
5. Care este primul scop al aducerii zecimii?
Deuteronomul 14:22-29
”Să iei zeciuială din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an. 23 Şi să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău. 24 Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui. 25 Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. 26 Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta. 27 Să nu părăseşti pe levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine. 28 După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale. 29 Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.”
Suntem ispitiți să credem că, dacă am adus cele zece procente, ne-am îndeplinit datoria de a da. Însă învățăturile date israeliților ne sugerează că zecimea este doar un punct de plecare. Israelitul din vechime, care trăia și dăruia conform principiilor din legile găsite în Leviticul, aducea regulat între un sfert și o treime din venitul anual, pentru a-i susține pe preoți, sanctuarul și pe săraci.
Acest tip de dăruire – pentru a-i susține pe străini, orfani și văduve – era doua zecime. Desigur, era normal ca oamenii să se bucure de roadele muncii lor și să aibă sărbători la strânsul recoltelor. Dumnezeu le făgăduise că îi va binecuvânta, în special în țara pe care le-o dăduse în stăpânire, dar nu trebuiau să considere că aceste binecuvântări li se cuvin sau să îi uite pe cei mai puțin binecuvântați.
În mod normal, acea parte a recoltei trebuia adusă la templu și împărțită acolo. Dar, în fiecare al treilea an, binecuvântarea trebuia să fie împărțită cu cei dezavantajați din comunitate. În aceste sărbători ale recoltelor, accentul cădea pe cei care fuseseră trecuți cu vederea sau uitați: „După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului și văduvei, și ei să mănânce și să se sature în cetățile tale” (Deuteronomul 26:12).
Conform îndrumărilor date de Domnul, cel puțin o parte din aceste daruri trebuia să fie folosită ca ajutor financiar și practic pentru cei nevoiași. Era și un mod de a li se aminti israeliților să aprecieze mila și dreptatea lui Dumnezeu față de ei.
Citește Deuteronomul 26:1-11. Cum ar trebui să aplicăm noi acest lucru în atitudinea noastră față de cei în nevoie?
”Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, când o vei stăpâni şi te vei aşeza în ea, 2 să iei cele dintâi roade din toate roadele pe care le vei scoate din pământ, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să le pui într-un coş şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. 3 Să te duci la preotul care va fi în zilele acelea şi să-i spui: ‘Mărturisesc astăzi înaintea Domnului, Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor noştri că ne-o va da.’ 4 Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău. 5 Apoi să iei iarăşi cuvântul şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ‘Tatăl meu era un arameu pribeag, gata să piară; s-a pogorât în Egipt cu puţini inşi şi s-a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr. 6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit şi ne-au supus la grea robie. 7 Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre. 8 Şi Domnul ne-a scos din Egipt, cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni. 9 El ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere. 10 Acum, iată, aduc cele dintâi roade din roadele pământului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!’ Să le pui înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Domnului, Dumnezeului tău. 11 Apoi să te bucuri, cu levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.”
