[luni, 8 iulie] Cele Zece Porunci
2. Cum te ajută rezumatul pe care îl face Isus Decalogului să înţelegi mai bine fiecare poruncă atunci când o citești?
Matei 22:37-40
”Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.””
Exodul 20:1-17
”Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: 2 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. 7 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. 8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. 12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 13 Să nu ucizi. 14 Să nu preacurveşti. 15 Să nu furi. 16 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. 17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.””
Cele Zece Porunci se aseamănă cu o constituție. După un scurt preambul în care se arată pe ce bază au fost făcute aceste afirmații – Dumnezeu Și-a eliberat poporul din sclavia egipteană – documentul enumeră principiile esențiale pe care a fost întemeiată această națiune. În acest caz, au fost date porunci specifice despre modul în care oamenii își puteau exprima cel mai bine dragostea pentru Dumnezeu și unii pentru alții. La multe națiuni cu o moștenire creștină, legislația se întemeiază pe aceste principii ale Decalogului.
Deși multe dintre porunci sunt foarte scurte, nu ar trebui să subestimăm impactul major și domeniul larg pe care îl acoperă fiecare. De exemplu, porunca a șasea – „Să nu ucizi” (Exodul 20:13) – rezumă și include „toate actele de nedreptate care tind să scurteze viața”, dar și „o egoistă neglijare de a îngriji de cei în nevoie sau în suferință” (Patriarhi și profeți, p. 308). În același fel, porunca a opta, „Să nu furi” (vers. 15), „condamnă comerțul cu sclavi și interzice războaiele de cucerire”. Ea „cere plata dreaptă a datoriilor și salariilor” și, totodată, interzice „orice încercare de a obține foloase personale de pe urma neștiinței, slăbiciunii sau nenorocirii altora” (Ibidem, p. 309).
De obicei, spunem despre noi că nu suntem oameni răi, pentru că nu suntem implicați în crime sau în furturi. Dar, când a vorbit despre porunci, Domnul Isus a spus clar că poruncile nu sunt împlinite doar prin a nu face anumite fapte. Ci gândurile, intențiile și chiar faptul că nu facem ce știm că ar trebui să facem pot însemna călcarea Legii lui Dumnezeu (vezi Matei 5:21-30).
Imaginează-ți o societate în care fiecare poruncă din Decalog ar fi luată în serios și trăită la literă. Ar fi o societate activă, vie, în care fiecare și-ar exprima cu entuziasm dragostea pentru Dumnezeu, iubindu-i pe semeni și având grijă de ei.
De ce avem tendința să citim Cele Zece Porunci în sens foarte restrâns, adesea ignorând aplicațiile lor mai cuprinzătoare? De ce este mai ușor să punem în practică o înțelegere mai restrânsă?
