[marți, 25 iunie] Întoarcerea inimilor la altar
5. Despre ce este vorba în următoarele versete? Deși contextul diferă, cum poţi aplica principiile acestea în viaţa ta de familie?
1 Regi 18:20-45
”Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns pe proroci la muntele Carmel. Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare-aminte. Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele”, şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. Apa curgea în jurul altarului şi au umplut cu apă şi şanţul. În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” „Puneţi mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat acolo. Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel.”
Pe Carmel, Ilie dorea din toată inima o reînnoire a legământului din partea poporului său, o întoarcere la credinţa părinţilor lor, care să le aducă vindecare în viaţa personală, în familie şi în ţară.
Ceasul jertfei de seară. După ce preoţii păgâni au eşuat cu jertfele lor, a venit rândul lui Ilie. A ales în mod deliberat momentul din zi. Trebuia să atragă atenţia asupra planului de mântuire al lui Dumnezeu descoperit în serviciile de la sanctuar (compară cu Exodul 29:41). Invitaţia: „Apropiaţi-vă de mine!” (1 Regi 18:30) ne aminteşte de invitaţia adresată păcătoşilor de Mântuitorul (Matei 11:28). Părinţii îndureraţi de răzvrătirea sau de rătăcirea unuia dintre copii pot avea certitudinea că Dumnezeu îl urmăreşte cu dragostea Sa aşa cum i-a urmărit pe israeliţi. Dumnezeu intervine neîncetat pentru a-i atrage la El pe cei rătăciţi.
În timpul nostru, concentrarea lui Ilie asupra altarului lui Iehova îşi găseşte echivalentul în altarul familiei, unde este înălţat Isus şi harul Său mântuitor. Altarul familial este o ocazie de a vorbi cu El în rugăciune, de a vorbi despre El unii cu alţii, de a primi din nou darul mântuirii Lui şi de a-i da inimii noastre timp să reflecte asupra învăţăturilor Lui.
Răspunsul pe care l-a cerut Ilie avea să fie semnul că Dumnezeu îi primea pe israeliţi înapoi la Sine. El spune: „Pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu … le întorci astfel inima spre [Tine]” (1 Regi 18:37, NKJV). Noi nu ne putem întoarce singuri inima spre Dumnezeu; noi nu putem decât să răspundem harului Său, pe care ni-l dă fără plată.
Focul atotmistuitor a căzut nu asupra celor vinovaţi, ci asupra jertfei, arătând înainte spre Isus, care S-a „făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Pentru că nu au răspuns la chemarea lui Dumnezeu, preoţii falşi au fost executaţi. Atunci, ploaia înviorătoare a pus capăt blestemului venit asupra ţării.
În ce condiții este căminul tău „altar”? În ce mod specific poți să „rezidești altarul” din casa ta, dacă este nevoie să fie rezidit?
