[miercuri, 12 iunie] Credința primei generații
5. Ce criză a credinţei a apărut în Israel după ce au murit Iosua și cei din generaţia lui?
Judecătorii 2:7-13
”Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îngropat în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor. Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe Domnul. Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.”
Studiile făcute în diferite biserici despre modul în care le sunt transmise generaţiilor următoare valorile şi convingerile, au arătat că fondatorii au avut un angajament foarte înalt faţă de credinţele lor. Ei au fost primii care le-au susţinut. După o generaţie sau două, mulţi pierd din vedere principiile din spatele valorilor. Poate că rămân ataşaţi de organizaţie, dar, adesea, o fac doar din obişnuinţă. În generaţiile următoare, obiceiurile tind să se cristalizeze în tradiţii. Pasiunea fondatorilor nu mai este prezentă.
6. Ce ni se spune în următoarele texte despre relaţia noastră personală cu Dumnezeu?
Ioan 1:12,13
”Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”
Ioan 3:7
”Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’.”
1 Ioan 5:1
”Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El.”
În creştinism, o metodă obişnuită de a le transmite valori generaţiilor următoare a fost aceea ca vârstnicii efectiv să le spună celor tineri despre credinţa lor. Totuşi a învăţa ce cred părinţii tăi sau ce crede biserica ta nu înseamnă credinţă personală. A fi creştin înseamnă mai mult decât a aparţine de o organizaţie care are o istorie şi o dogmă. Adevărata credinţă nu este genetică, nu se transmite natural de la o generaţie la alta. Fiecare om trebuie să-L cunoască personal pe Hristos. Părinţii nu pot face mai mult. Biserica, în general, şi părinţii, în particular, trebuie să facă tot ce pot pentru a crea un astfel de mediu care să-i determine pe tineri să dorească să facă alegerea bună, dar, în final, o generaţie este salvată sau pierdută pentru Evanghelie cu fiecare individ în parte, nu în mod colectiv.
Ștefan, un fost ateu, a intrat în Biserica Adventistă ca adult, după o puternică experiență de convertire. El s-a căsătorit cu o adventistă și a avut mai mulți copii pe care, desigur, i-a crescut în credință. Într-o zi, gândindu-se la starea spirituală a copiilor lui, el a spus: „O, dacă ar avea și copiii mei experiența pe care am avut-o eu!” Dacă ai fi lângă el, ce i-ai spune?
