[luni, 3 iunie] Câteva principii pentru căsătorie

 

 

Căsătoria, ca şi Sabatul, este un dar făcut de Dumnezeu oamenilor încă din Eden. Biblia ne descoperă ce luptă a dus, şi încă duce, vrăjmaşul sufletelor atât împotriva Sabatului, cât şi împotriva căsătoriei. Chiar şi cele mai bune relaţii de căsătorie se confruntă uneori cu conflicte. În continuare, ne vom opri atenţia asupra câtorva principii care pot ajuta cuplurile căsătorite să iasă cu bine din astfel de situaţii.

 

2. Ce principiu ar trebui să fie practicat în orice relaţie de căsătorie?

 

Efeseni 1:7

”În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său”

 

Trebuie să învăţăm să iertăm, mai ales atunci când partenerul de viaţă nu merită să fie iertat. Oricine îi poate ierta pe cei care merită iertaţi; de fapt, aceasta nici nu este iertare. Adevărata iertare înseamnă să le acordăm iertare celor care nu sunt îndreptăţiţi să o primească – aşa cum ne iartă Dumnezeu pe noi prin Hristos. Şi noi trebuie să facem la fel. Altfel, căsnicia, dacă va supravieţui (ceea ce este puţin probabil), ni se va părea un chin.

 

3. Ce adevăr important se găsește și în următorul verset?

 

Romani 3:23

”Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

 

Trebuie să acceptăm că soţul sau soţia este o fiinţă omenească păcătoasă, care este, într-o măsură mai mare sau mai mică, degradată emoţional, fizic şi spiritual. Să ne obişnuim cu gândul acesta. Să învăţăm să acceptăm greşelile partenerului de viaţă. Să ne rugăm în privinţa lor. Poate că va trebui să trăim cu aceste greşeli, dar nu trebuie să facem o obsesie din ele. Altfel, acestea vor ajunge să ne distrugă viaţa. Un Dumnezeu sfânt şi desăvârşit ne acceptă pe noi aşa cum suntem, prin Hristos; şi noi, care nu suntem nici sfinţi şi nici desăvârşiţi, trebuie să facem acelaşi lucru cu soţul sau soţia.

 

Citește Filipeni 2:4-8

”Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”

 

Ce principiu important găsim aici, care ne poate ajuta nu numai în căsătorie, ci în orice relație dificilă?