[joi, 30 mai] Pierderea vieții

 

 

Ca fiinţe omeneşti, cunoaştem realitatea morţii. Citim despre ea, o vedem şi poate chiar am fost aproape să ne confruntăm personal cu ea.

 

5. Cum este descrisă moartea în Scriptură și de ce este descrisă astfel?

 

1 Corinteni 15:26

”Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.”

 

Cine dintre noi, pierzând pe cineva drag, nu a cunoscut personal ce vrăjmaş cumplit este moartea? Pe de altă parte, moartea are şi partea ei „bună”. Cei care închid ochii în Domnul, în ceea ce li se va părea doar o clipă vor fi înviaţi la nemurire. „Pentru credincioşi, moartea este ceva de mică însemnătate. … Pentru creştini, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere şi de întuneric. «Viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.»” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 787

 

Cei vii, în special prietenii şi membrii familiei care rămân în urmă, sunt cei care cunosc tristeţea morţii. Durerea este un răspuns firesc la pierdere. Este suferinţa emoţională pe care o trăim atunci când ne este luat ceva sau cineva pe care îl iubim. Procesul durerii sufleteşti nu este acelaşi pentru toţi, dar, în general, oamenii trec prin aceleaşi etape. Prima şi cea mai obişnuită reacţie la moartea cuiva drag este şocul, urmat de negare, chiar dacă moartea era de aşteptat. Şocul este protecţia emoţională de a nu te lăsa doborât brusc de pierdere şi poate dura între două şi trei luni. Poţi trece şi printr-o perioadă în care eşti permanent absorbit de gânduri legate de cel drag, chiar în timpul activităţilor obişnuite ale zilei. Aceasta poate dura de la şase luni la un an.

 

Etapa disperării şi a depresiei este o lungă perioadă de mâhnire profundă, probabil cea mai dureroasă şi mai amânată fază a doliului, în timpul căreia, treptat, ajungi să accepţi realitatea pierderii. În această etapă, poţi să treci printr-o serie de emoţii – mânie, vinovăţie, regret, tristeţe şi anxietatea. Perioada de jale nu te scapă de toată durerea şi de toate amintirile pierderii. În etapa finală, a refacerii, începi să manifeşti din nou interes pentru activităţile zilnice şi să funcţionezi normal de la o zi la alta.

 

6. Ce gânduri mângâietoare găsești în următoarele pasaje?

 

Romani 8:31-39 

”Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

 

Apocalipsa 21:4 

”El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

 

1 Corinteni 15:52-57

”într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”