[miercuri, 22 mai] Părinți care formează ucenici

 

 

4. Compară-i pe taţii din următoarele pasaje biblice. Care au fost rezultatele modului fiecăruia de a se purta ca părinte?

 

Geneza 18:18,19

”Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”

 

1 Samuel 3:10-14

”Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”.

 

Părinţii au responsabilitatea de a face din copiii lor ucenici, astfel încât aceştia să ajungă să devină ei înşişi ucenici ai lui Isus. Există părinţi care cred că mijlocul potrivit de a-i învăţa şi de a-i corecta pe copiii lor este aplicarea pedepsei fizice – cu cât mai des, cu atât mai bine (Proverbele 22:15; 23:13; 29:15). Pasaje ca acesta au fost folosite greşit ca argument pentru a comite abuzuri asupra copiilor şi pentru a-i obliga la supunere totală, dar această metodă i-a condus adesea la răzvrătire împotriva părinţilor şi împotriva lui Dumnezeu.

 

Biblia îi învaţă pe părinţi să-şi educe copiii cu blândeţe (Efeseni 6:4; Coloseni 3:21), învăţându-i în neprihănire (Psalmii 78:5; Proverbele 22:6; Isaia 38:19; Ioel 1:3). Ca părinţi, noi trebuie să ne îngrijim de susţinerea copiilor noştri (2 Corinteni 12:14) şi să le fim un bun exemplu (Geneza 18:19; Exodul 13:8; Tit 2:2). Ni se spune să ne „cârmuim” bine casa (1 Timotei 3:4,5,12) şi să ne disciplinăm înţelept copiii (Proverbele 29:15,17), reflectând dragostea lui Dumnezeu (Isaia 66:13; Psalmii 103:13; Luca 11:11).

 

Din nefericire, Biblia ne relatează cazuri de părinţi care au procedat greşit. Isaac şi Rebeca au avut atitudini preferenţiale faţă de copiii lor, Esau şi Iacov (Geneza 25:28), iar mai târziu Iacov a manifestat aceeaşi atitudine faţă de Iosif (Geneza 37:3). Chiar dacă era un lider religios, Eli a avut un mare eşec în educarea şi corectarea copiilor lui (1 Samuel 3:10-14). Samuel, care a fost crescut tot de Eli, s-a dovedit a fi el însuşi un tată deficitar (1 Samuel 8:1-6). Comiţând adulter şi punând la cale o crimă, împăratul David şi-a învăţat copiii să-i urmeze exemplul. Regele Manase şi-a sacrificat copiii pe altarul demonilor (2 Regi 21:1-9). La fel a făcut şi regele Ahaz (2 Regi 16:2-4).

 

Din fericire, în Scriptură găsim şi exemple de părinţi înţelepţi. Mardoheu a fost un bun tată adoptiv pentru regina Estera (Estera 2:7), iar Iov se ruga în mod regulat pentru copiii lui (Iov 1:4,5). În aceste exemple, bune sau rele, putem găsi lecţii cu privire la cum să ne purtăm ca părinţi.

 

Ce putem învăța din exemplele părinților pe care le găsim în Biblie? Cum putem folosi unele dintre aceste lecții și în relațiile cu copiii altora?