[sâmbătă, 11 mai] Unitatea în familie

 

 

Sabat după-amiază

 

Text de memorat: 

 

Ioan 17:21

”Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”

 

Viaţa de familie constituie pentru fiecare dintre membrii ei o etapă diferită a vieţii. Pentru mamă şi pentru tată, apariţia copiilor constituie o schimbare majoră, care va dura până la sfârşitul vieţii lor. Iar pentru copii, desigur, naşterea este o tranziţie majoră. Apoi, la rândul lor, copiii trec prin diferite etape de viaţă până când pleacă din căminul părintesc şi pot să aibă ei înşişi copii.

 

Cu toate acestea, indiferent că suntem părinţi sau copii într-o familie, toţi ne confruntăm cu acelaşi lucru – natura noastră păcătoasă, decăzută, care face ca unitatea vieţii noastre de familie să fie o preocupare continuă.

 

Da, în trupul lui Isus Hristos răstignit pe cruce toţi oamenii au fost împăcaţi cu Dumnezeu şi unul cu altul (Efeseni 2:13-16; Coloseni 1:21-23), dar, la nivelul vieţii de fiecare zi, noi trebuie să ne însuşim personal harul lui Hristos, singurul care poate face din unitatea familiei o experienţă vie pentru toţi aceia care o caută cu credinţă. Aceasta trebuie să fie o experienţă zilnică în viaţa noastră. Din fericire, prin harul lui Hristos, chiar poate fi.

 

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

 

Biblia: Iosua 17–23

1. Ce instrumente de război aveau canaaniţii din Muntele lui Efraim?
2. Cum era caracterizată cetatea Tir pe vremea împărţirii ţării?
3. Câte cetăţi aveau leviţii în Israel?
4. Cine, cui şi despre ce au dat un raport („dare de seamă”)?

 

Istoria mântuirii, cap. 64

5. Pe cine nominalizează autoarea, dintre împăraţii înviaţi după mileniu?