[vineri, 12 aprilie] Un gând de încheiere
În întreaga Scriptură suntem confruntaţi cu libertatea omului de a alege. Chiar Adam şi Eva au avut, înainte de căderea în păcat, libertatea de a alege (Geneza 3) şi, din nefericire, au ales greşit. Dacă fiinţele necăzute, în desăvârşirea lor, pot să-şi folosească în mod greşit voinţa liberă, cu cât mai mult nişte fiinţe ca noi, afundate în păcat!
Şi nu trebuie să uităm că voinţa liberă este exact aşa cum sună, liberă, ceea ce înseamnă că, indiferent de presiunea la care suntem supuşi, atât din interior, cât şi din exterior, nu trebuie să alegem ceva greşit. Prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în noi, putem să facem alegerile corecte cu voinţa liberă pe care ne-a dat-o El. De aceea, este important să ne cântărim cu grijă deciziile şi, mai ales, pe acelea care afectează viaţa familiei noastre.
Alegerea liberă făcută de Cain, de a-l ucide pe fratele lui, a devastat întreaga familie. Decizia liberă a fraţilor lui Iosif de a-l vinde ca sclav a ruinat viaţa tatălui lor. Iacov „şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: «Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuinţa morţilor.» Şi plângea astfel pe fiul său” (Geneza 37:33-35).
În întreaga Biblie, la fel ca în viaţă, putem găsi la tot pasul exemple ale faptului că decizia liberă luată de un membru al familiei, spre bine sau spre rău, îi afectează şi pe ceilalţi (vezi Numeri 16:1-32; Daniel 6:23,24; Geneza 18:19).
